Jucătorul Iohannis a început cu un blat

Sigur, părerile noastre, ale tuturor celorlalți, au fost strașnic împărțite:

– unii, că ei au dreptul sacru, consfințit de Constituție, să numească premieri câți vor și pe oricine, care posedă următoarele calități de excepție: să fie doamnă, să fie neconflictuală, să fie dedicată, în permanență, dialogului, să fie excesiv de comunicativă și, la „și altele”, să fie, puțin, din Teleorman, și să fi lucrat la CJ-ul județean TR;

– alții, că „să nu ne lăsați, dom” preșeedinteee, să nu vă luați mâna de pe noooi, faceți ceva cu vampirii care sug sângele poporului și care, după două guverne eșuate, vin iar cu mâna-ntinsă – că așa ați zis, că, dacă mai vin-iar-înc-o-dată, vă mai gândiți și dvs. din-nou-dar-mai bine;

– au mai fost unii care au zis că ei, cel mai tare și mai tare, vor anticipate (ca și când țara s-ar opri în loc, ca să-i aștepte pe ei să se-nvârtoșeze-n opoziție, și să câștige alegerile cu 20 la sută);

– alții, cei mai mici și mai mici, ca becul de licurici, au zis că-i rezolvă ei pe toți, că au ei premieri adevărați, nu d-ăștia consumabili și interschimbabili semestrial;

– ultimii, că, după ce „au cucerit” ambasada României de la Budapesta, în corespondență de măsuri, s-au lăsat, și ei, complet cuceriți de Viorica Dăncilă, deși „habar n-au cine e”;

– în sfârșit, ultimii-ultimii, ca mine, care susțin că, de fapt, președintele a ajuns la concluzia lui Petre Țuțea când spunea: „Am stat 13 (în cazul lui Iohannis „doar trei”) ani în temniță (în cazul lui Iohannis „la Cotroceni”) pentru un popor de idioți (în cazul lui Iohannis „care după ce că n-au votat, acum vor să mă sacrific eu, pe mine, pentru ei”)”.

Eu zic că da, președinte a procedat foarte corect, întocmai cum am zis și eu acum trei zile: să le numească omul, oricare ar fi, și pe urmă să se uite la ei cum flutură lângă steagul roșu cu trandafiri.

Absolut! Constituția trebuie respectată în litera și spiritul ei care spun că premierul e desemnat din partea partidului care are majoritate absolută în Parlament , la fel cum a spus și președintele, „PSD are majoritate în Parlament”!

Apoi, Iohannis a mai spus ceva foarte corect: „Am hotărât să mai dau o șansă PSD…”. Eu vă spun sincer, am crezut că zice că le mai dă încă o șansă, în sensul că să vină Dragnea cu altcineva în locul lui Dăncilă. L-ați văzut pe Daddy, după?! Nu? Eu zic că i s-au înmuiat picioarele. Nici lui nu i-a venit să creadă. L-a prins anunțul cu mâna-n buzunar, când îi forma numărul lui Fifor…

Ei, acum gata, asta e, să fie primit(ă)!

Vorba președintelui: „ghinion!” (atât pentru noi, cât și pentru PSD). Președintele nu s-a lăsat atras în capcana întinsă de perfizii social-democrați, aceea de a refuza o europarlamentară destoinică, viguroasă și muncitoare, chiar dacă nu vorbește, cursiv, germana.

La urma-urmei, i-a lăsat să se spele cu ea pe cap „în anul Centenar”. Și pe noi. Dar, mai ales pe noi.

Ce mai, eu zic că Iohannis a devenit, în sfârșit, un președinte jucător. A început cu un blat, ca să câștige, (în) prelungiri.