Cercetătorii americani au analizat 9.000 de copii cu vârste între 12 și 18 ani și au descoperit că adolescenții care trăiesc în zone verzi sunt afectați de un nivel mai redus de depresie, scrie The Washington Post.
Efectele benefice ale naturii au fost mai pronunțate în cazul copiilor de 10-14 ani. Totodată, „studiile anterioare au demonstrat că slaba expunere la natură este asociată cu o „doză” mai mare de emoție negativă și un comportament pe măsură”, a declarat autorul studiului publicat în Jurnalul pentru Sănătatea Adolescenților, Carla Bezold, din cadrul Harvard T.H. Chan School of Public Health, Boston.
Pentru a vedea dacă acest fenomen este adevărat în anii de adolescență, cercetătorii au analizat 9.385 copii, care au început să participe în anul 1999 la un studiu de proporții referitor la bunăstarea tinerilor americani.
Participanții au fost testați psihologic și au furnizat informații despre consumul de droguri și alte aspecte personale. Echipa lui Bezold s-a folosit de informațiile geografice pentru a identifica unde locuiesc tinerii și datele din satelit, pentru a examina zonele în care se află casele acestora. Au fost analizați factori precum densitatea, proximitatea față de spațiile verzi și ape.
Cercetătorii au stabilit că 11,5% dintre copii au simptome de depresie și sunt afectați de lipsa spațiilor verzi, în care să se relaxeze.nPe de altă parte, cei care locuiesc în zone înverzite sunt mai puțin deprimați, a stabilit Bezold.
În ansamblu, după ce au studiat factorii legați de familie și economie, cercetătorii au descoperit că adolescenții care locuiesc lângă zonele verzi sunt cu 11% mai puțin expuși la simptomele depresiei, comparativ cu tinerii care stau în zone înconjurate de clădiri și drumuri aglomerate.
Mecanismele care corelează natura cu sănătatea psihică sunt cel puțin fascinante, o zonă activă de studiu teoretic, a declarat Kirsten Beyer, specialist în Medical College din Wisconsin, Milwaukee, care nu a fost implicată în studiul de mai sus.
O altă posibilitate este ipoteza „biofiliei”, a declarat Beyer, care susține că oamenii au tendința nativă de a răspunde pozitiv la stimulii naturii.