„Ar putea fi surprinzător, pentru că reclamele de la televizor vor să ne convingă că nu există un prag, când vine vorba de câți bani avem nevoie pentru a fi fericiți, dar acum putem stabili niște limite”, explică psihologul Andrew T. Jebb din cadrul Purdue University, citat de sciencealert.com.
Jebb și echipa lui au analizat datele furnizate de Gallup World Poll, un studiu internațional la care au luat parte 1,7 milioane de persoane din 164 de țări.
Când au examinat răspunsurile candidaților la întrebările legate de satisfacția vieții și bunăstare – în termenii SWB – subjective well-being – cercetătorii au descoperit că numărul magic pentru „satisfacția în privința venitului” este un fenomen global, care variază în funcție de țara de origine a subiecților.
„Am descoperit că venitul ideal este de 95.000 de dolari pentru satisfacția generală a indivizilor și 60.000-75.000 de dolari pentru bunăstarea emoțională (fericirea de zi cu zi)”, spune Jebb.
„Din nou, suma este valabilă în cazul persoanelor singure și ar putea fi mai mare în cazul familiilor”.
Desigur, media globală disimulează modul în care punctele de sațietate sunt mult mai ridicate în anumite țări decât în altele.
Satisfacția vieții „costă” 125.000 de dolari în Australia, 105.000 de dolari în America de Nord și 100.000 de dolari în Europa de Vest – dar numai 70.000 de dolari în Asia de S-E, 45.000 de dolari în Europa de Est și 35.000 de dolari în America Latină.
La nivel global, bărbații sunt mai ușor de mulțumit în privința părții materiale a vieții (90.000 de dolari), comparativ cu femeile (100.000 dolari). Totodată, oamenii cu mai puțină educație se mulțumesc cu 70.000 de dolari și cei cu educație moderată visează la un venit ideal de 85.000 de dolari, în timp ce persoanele cu studii superioare vor 115.000 de dolari.
Cel mai interesant aspect al studiului este modul în care subliniază că, odată ajunși la un venit de sațietate, oamenii preferă să-l „înghețe”, să nu mai coboare sau să urce pe scara materială.
„Studiul indică prezența unor puncte de cotitură, unde nivelul veniturilor după sațietate aduce o scădere a nivelului fericirii”, explică autorul. „Astfel, unii dintre cei cu venituri foarte mari constată o reducere a factorului SWB de bunăstare”.
Autorii au identificat acest fenomen în rezultatele proprii, dar acestea sunt valabile doar în contextul evaluării vieții (nu și a stării emoționale), limitate la cinci din cele nouă regiuni analizate: Europa de Vest/Scandinavia, Europa de Est/Balcanii, Asia de Est, America Latină/Caraibe și America de Nord.
Cercetătorii au considerat că fenomenul nu se întâlnește și în alte regiuni deoarece odată cu un salariu mare vin și cerințe pe măsură.
Astfel, banii pot cumpăra fericirea, dar trebuie să ai timp liber pentru a profita de ea. Nu există „scurtături” în acest sens, dar vestea bună este că putem fi fericiți odată cu trecerea timpului – și tocmai de aceea bătrânii par cei mai fericiți dintre noi.