Descoperire incredibilă a savanților care au studiat erupția unui supervulcan. Ce s-a întâmplat cu omenirea în timpul iernii vulcanice

A declanșat supervulcanul Toba o iarnă vulcanică de o mie de ani, ce a exterminat animalele și plantele? Sau fenomenul a reprezentat un punct izolat pe radarul istoric?

Un studiu Nature, citat de popsci.com, a stabilit că populația din Africa de Sud modernă nu doar că a supraviețuit, dar s-a dezvoltat excelent după erupția supervulcanului Toba.

Acolo unde cândva era un munte, acum se află o calderă uriașă, cu un lac în interior și o insulă. Dovezile lor arată că resturile de cenușă din explozie au aterizat la 9.000 de km distanță, cea mai îndepărtată distanță înregistrată în cazul erupției Toba. „Oare populația modernă a Africii de Sud a fost singura care a supraviețuit timp de zeci de ani, în iarna vulcanică?”, se întreabă savanții.

Nu se cunoaște impactul erupției istorice Toba asupra climei. Un lucru este sigur: a fost o explozie apocaliptică. În anii 1990, cercetătorii au susținut că Toba a avut un rol semnificativ asupra răcirii globale, care a urmat în următorul mileniu. Omenirea s-a confruntat cu o iarnă vulcanică pe termen scurt, ținând cont de magnitudinea exploziei.

Este dificil de „cântărit” impactul unei asemenea explozii. Unele dovezi sugerează că multe specii de animale au fost exterminate. Același lucru s-ar fi putut întâmpla și cu oamenii. Paleoantropologii studiază fenomenul de ani de zile. Un studiu arată ceva, altul vine să-l contrazică. Și tot așa.

Noile descoperiri nu fac lumină în cazul științific. Ce fac ele este să „unească” două idei în timp. Multe situri paleo sunt datate cu erori de mii de ani. Savanții nu pot spune exact că un sit arheologic a fost sau nu locuit într-o perioadă exactă, ci lucrează cu aproximări. De exemplu, ai putea să observi dovada marii ciume în două locuri situate la câțiva kilometri distanță, dar nu vei putea stabili dacă boala a lovit în același an.

Cercetătorii au reușit însă să coreleze două situri arheologice cu o „fereastră” de două săptămâni. Atunci au căzut „bucățile de sticlă” din cer, călătorind mii de kilometri, pentru a ajunge din Sumatra în Africa. Din cauza gravității fenomenului, savanții au putut alege momentul exact în care erupția a avut loc și să „lege” punctele între ele.

Când fac săpături în Africa, savanții pot folosi aceleași tehnici, pentru a stabili când anume în istoria acelui sit a avut loc erupția supervulcanului Toba. Este ca o versiune vulcanică a identificărilor istorice făcute cu ajutorul eclipselor solare. Acestea reprezintă o experiență fabuloasă, chiar și astăzi, astfel încât nu-i de mirare că strămoșii noștri le-au datat, studiat, au scris despre ele, precum și despre alte evenimente cosmice misterioase sau religioase.

Erupțiile vulcanice sunt similare, deoarece au loc din senin și lasă urme adânci în pământ. Rocile și cenușa care se formează în interiorul vulcanilor nu se regăsesc altundeva, astfel încât elementele pot fi datate. Dacă oamenii au trăit în apropiere, cu siguranță au scris sau au relatat despre aceste fenomene naturale extreme. Același lucru se aplică în cazul cutremurelor și a tsunamiurilor. Datăm evenimentele istorice prin intermediul acestor fenomene.

Ținând cont că oamenii din aceste situri s-au dezvoltat după erupția supervulcanului Toba, cercetătorii vin cu o concluzie uimitoare: evenimentul nu i-a afectat atât de mult. Indiferent de condițiile grele, omenirea a supraviețuit și s-a extins. Rămâne de văzut dacă alte situri arheologice vor dovedi că oamenii au putut supraviețui și în alte condiții extreme. Și totuși, dacă au reușit să supraviețuiască unei ierni vulcanice, ar fi putut reuși oriunde, conchide sursa citată.