Au o fire sensibilă, sunt toleranți și întotdeauna dornici să ajute. Cu alte cuvinte, de comportamentul lor nu te poți îndoi niciodată, prețuiesc prietenia, anii ce vă leagă și momentele petrecute împreună.
„Aceste calități se manifestă încă de la o vârstă fragedă, deci pot fi considerate înnăscute. Cu toate astea, omul poate căpăta această inteligență emoțională, combinată cu o inteligență socială, pe parcursul vieții, în funcție de experiențele de viață, de traumă, dar și din dorința de a imita comportamentul unei persoane pe care o admiră”, precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru „Ce se înâmplă, doctore?„
Iată care ar fi, în opinia psihologului, comportamentul unui om inteligent:
Își conturează așteptările raportându-se corect la ceilalți.Cu alte cuvinte, nu cere celorlalți ceea ce aceștia nu pot oferi. Exemplu: dacă își dorește un job sau o parteneră de viață apelează doar la cei care îl pot ajuta cu adevărat, nu împovărează cu nevoile lui pe toată lumea.
Nu își dorește să îi schimbe pe ceilalți.Evaluează cu ușurință care sunt calitățile și defectele celorlalți și se concentrează pe calități.Exemplu: are un prieten ce simte nevoia doar să se plângă. El îl ascultă și îl ajută să își găsească o solutie pentru problemele lui.
Nu se încarcă cu problemele celorlalți.Știe să asculte, să sfătuiască sau să ajute, fără să simtă că se sacrifică.Exemplu: are un prieten care nu are un job. Îl sfătuiește să își facă un CV, să îl depună în mai multe locuri, dar nu îi propune să vină la el la firmă, asta pentru a nu își complica existența.
Nu îi judecă pe cei din jur, nu bârfesc și nu intră în polemici.Exemplu: dacă unul dintre prieteni bârfește un prieten comun sau îi cere părerea despre defectele prietenului care nu este de față, el iese cu eleganță din această capcană, exprimându-și opinia față de calitățile persoanei respective sau pur și simplu schimbă subiectul. Ori se preface că nu a înțeles ce i se cere.