Vai de „Steaua” noastră

În ceea ce mă privește, eu îmi doresc o Europă ca „afară”. Ca în State, de pildă, acolo unde aleșii americanilor au voie să aibă și să exprime păreri, în Congres, indiferent ce stat reprezintă, fără a fi, ulterior, acuzați de guvernatori, guverne și electorat, că și-au defăimat statul/țara, pentru că au spus pe nume unor lucruri de acasă.

Guvernele fără număr de la București au, probabil, senzația că poșta merge, în continuare, cu trăsura, iar „trăsura de poștă” face săptămâni, pe drum, până la Bruxelles ori Strasbourg, astfel încât realitățile românești s-ar întâmpla să ajungă în buricul Europei complet defazate, gen „erau pe când nu s-au văzut, azi le vedem și nu sunt!”.

Cu alte cuvinte, că șefii și parlamentarii UE habar n-au ce li se-ntâmplă popoarelor din țările membre în bătătura proprie, că, astfel, statele/guvernele, cu cât sunt mai departe de „centru”, cu atât pot fi mai puțin atinse de interesul european, și că, dacă n-ar fi „europarlamentarul-român-turnător-defăimător-la-banc”, care vine de acasă cu minciuna împachetată în rucsac, niciun responsabil/parlamentar comunitar n-ar afla, vreodată, ce se-ntâmplă în România.

Complet eronat.

Întâmplător, am fost martorul campaniei electorale pe care Cristian Preda a desfășurat-o în țară. Omul a vorbit cu românii, în oraș, la sat, pe munte și la șes. Iar oamenii aceia, indiferent de starea lor socială, au fost curioși să afle „Ce-o să caute el la Bruxelles?”. Iar Preda le-a răspuns că va merge acolo ca să le apere drepturile și interesele lor de cetățeni europeni.

În consecință, Cristian Preda asta a considerat că face prin demersurile sale: le atrage atenția colegilor parlamentari din PE asupra unor măsuri luate de guvernele din țară; că le apără, astfel, interesele, cerându-le europarlamentarilor să verifice, eventual, dacă Bucureștiul politic are și el în cap să apere interesele românilor-europeni.

Faptul că a existat, acasă, un om care a făcut un denunț împotriva sa, în acest context, treacă-meargă. Dar că a existat un întreg Consiliu de onoare al Ordinului „Steaua României”, care să-l cheme, pentru asta, la audieri, cred că e absurd.

Iar Preda își exprimase, deja, punctul de vedere, considerând că a fost chemat în fața Consiliului de onoare al Ordinului „Steaua României”, în urma denunțului „care reia acuzațiile PSD-ALDE de defăimare a țării”, pentru că a criticat în PE guvernele Grindeanu și Tudose (care au fost zburate de la conducere chiar de către liderii PSD – n.a.). „Mă vor judeca: Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, doctorul Șerban Brădișteanu (da, acela condamnat!), Mircea Geoană, fostul director SRI Costin Georgescu și generalul Degeratu. Consiliul e prezidat de fostul președinte al Academiei, Ionel Haiduc. Mă voi apăra. Nu mă intimidează coaliția corupților. Dincolo de cazul meu, e în joc un principiu: România liberă și europeană trebuie protejată. Sunt convins că am de partea mea nu o formațiune politică, ci cetățenii onești ai acestei țări. Pentru ei lupt”, a anunțat Cristian Preda.

Mai mult, europarlamentarul a precizat, de asemenea, că i-a cerut consilierului de stat Angelescu, responsabil peste Cancelaria Ordinelor, să-și dea acordul ca audierea să fie publică.

Iar răspunsul a fost negativ.

Păi, vedeți domnilor, în asta constă lipsa de strategie politică. Partidul Comunist, dimpotrivă, scotea astfel de evenimente în piața publică. Să știe tot românul ce pățește acela care se pune cu partidul și defăimează țara, criticându-i măsurile. Așa au început ei: ca să dea exemplu.

Ca să înțeleagă, inclusiv presa, ce pățește atunci când vorbește/scrie „defăimător”, împotriva vreunei măsuri guvernamentale care i se pare că nu cadrează.

Și dacă ziaristul nu are o medalie pe care să i-o ia statul înapoi, după ce i-a conferit-o, ce-o să-i revoce dacă „defăimează”, că e interesant de aflat?!

…Și tocmai s-a sesizat cineva că media nu are lege.