Verificări pe bandă rulantă la DNA Ploiești: trei „lucrări” ale Inspecției Judiciare după dezvăluirile lui Vlad Cosma

Redăm integral interviul cu Gheorghe Stan, inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare:

Reporter: Spuneați că ați încercat să fiți o prezență discretă în spațiul public, dar nu pot să nu vă întreb despre acea înregistrare care a apărut anul trecut și care v-a plasat în centrul atenției. Acolo, doamna inspector Focică vă spunea despre presiunile care s-ar fi exercitat asupra sa, în contextul controlului de la DNA. A avut loc acea discuție, pentru că doamna Focică a negat acea discuție ulterior? Dacă da, cine ar fi făcut presiuni asupra sa și de ce?

Gheorghe Stan: Este un subiect delicat, nu îmi face mare plăcere să discut despre el, însă trebuie să recunosc că a existat această discuție între mine și colega mea, doamna inspector Mihaela Focică, și este reală. Însă de la bun început, vreau să menționez că înregistrarea nu a fost destinată publicității sub nicio formă. Inspecția Judiciară a transmis această înregistrare numai instituțional, către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dovedi veridicitatea susținerilor noastre. Însă, având în vedere că există două plângeri penale formulate împotriva mea, mă abțin să fac comentarii pe această temă. În situația în care voi fi invitat de către organele abilitate, o să dau atunci explicațiile necesare. Ce pot să spun e că în acel context era de datoria mea să iau atitudine și adevărul trebuia spus chiar cu prețul afectării dreptului meu la imagine. Am 20 de ani de carieră și în toată această perioadă nu am fost implicat în asemenea situații. În același timp trebuie să recunosc că nu m-am întâlnit cu astfel de comportamente în activitatea mea profesională. Am putut constata cu toții evidenta lipsă de interes pentru conținutul înregistrării. În schimb, am observat extrema curiozitate atunci când vine vorba despre cum a fost realizată înregistrarea. De ce? Întrebarea este evident retorică.

Tot în contextul acestui control de la DNA, în fața Secției pentru procurori a CSM, dumneavoastră ați spus că o astfel de situație, adică scindarea unei echipe, neregulile menționate, nu ați mai întâlnit în 20 de ani de carieră. Cum vă explicați faptul că nu a fost respectat regulamentul și în prezent cum este atmosfera din Inspecția Judiciară după acel eveniment?

Ceea ce a început ca un demers normal al Inspecției Judiciare, respectiv un control de fond obișnuit, se pare că s-a transformat în ceva inedit, pe fondul unei mediatizări excesive. Este adevărat, despre ce s-a întâmplat în acea perioadă s-a discutat și în interiorul Inspecției Judiciare. Despre modalitatea de efectuare a controlului și atitudinea unor inspectori judiciari din cadrul echipei care a efectuat acest control la Direcția Națională Anticorupție, mi-am exprimat punctul de vedere în corespondența transmisă CSM, cât și direct, în cadrul ședinței publice pe care am transmis-o Consiliului în octombrie 2017, în care eu și o parte din colegi și-au exprimat punctul de vedere cu privire la modalitatea de efectuare a acestui control. Unii dintre inspectorii care au făcut parte din echipa de control au refuzat comunicarea directă atât cu subsemnatul, cât și cu inspectorul-șef, tocmai pentru a continua practicile neconforme cu normele de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară. O problemă gravă a fost aceea a modului de verificare de către inspectori a dosarelor care se aflau în lucru la procurorii DNA. Dacă în toate controalele se verifică dosarele în materialitatea lor, nu este posibil să faci o excepție în această situație și să motivezi în cuprinsul raportului numai ceea ce îți prezintă procurorul de caz, adică o fișă a dosarului, fără să verifici efectiv acele susțineri ale procurorului controlat. Pot să vă spun că atmosfera în Inspecția Judiciară este una normală de lucru, cazul despre care v-am vorbit fiind unic în istoria instituției noastre. Dar în acest context, chiar aș vrea să le mulțumesc colegilor inspectori care au rămas atașați valorilor promovate de către Inspecția Judiciară, de respectare a legii și a regulamentului.

Cum este relația cu doamnele inspector care s-au abătut de la regulament, cum spuneți dumneavoastră?

Lucrăm instituțional. Își exercită atribuția conform legii și regulamentului, sunt inspectori în funcție, soluționează lucrărilor repartizate, iar acestea îmi revin mie spre avizare, conform ordinului inspectorului-șef, pentru că eu am în coordonare Direcția de Inspecție Judiciară pentru procurori.

Cu procurorul-șef al DNA ați discutat imediat după acea înregistrare sau după controlul de la DNA? Sau chiar în ultima perioadă?

Nu e o stare de ură, nu e nicio stare de genul acesta între noi. Ne-am întâlnit când am avut ocazia, am discutat – nu despre aceste subiecte, dar asta nu înseamnă că trebuie să existe o atmosferă de animozitate, de ură între mine și doamna procuror-șef. Dânsa și-a exercitat atribuțiile prevăzute de lege și de regulamentul de organizare a DNA, a și apreciat la momentul respectiv – este punctul dânsei de vedere. Noi ne-am exprimat un punct de vedere instituțional, iar Secția pentru procurori a decis.

Să vorbim despre relația între CSM și Inspecția Judiciară. În ultima perioadă, suntem martorii unor tensiuni între cele două instituții și aici punctul culminant a fost formularea de către Inspecție a acelei plângeri față de hotărârea de adoptare a raportului întocmit după controlul de la DNA. Plângerea Inspecției a fost respinsă de Secția de procurori a CSM. Ați mai întâlnit o astfel de situație? Care sunt următorii pași pe care îi va face Inspecția în această privință?

Nu este un demers inedit, în ultima perioadă, Inspecția a mai contestat decizii sau hotărâri ale CSM, dintre care aș aminti pe cea prin care s-a modificat Regulamentul de organizare a concursurilor pentru accederea în funcția de inspector judiciar sau cea prin care contestăm tergiversarea declanșării unui astfel de concurs de către plenul CSM. Noi am apreciat că demersul nostru este unul legitim, fapt confirmat ulterior și de instanțele judecătorești prin hotărârile pronunțate.

Ca să revin la întrebare, noi am contestat acea hotărâre a Secției pentru procurori, ce viza controlul la DNA, din motivele pe care le-am făcut publice, unul dintre ele fiind acela că au fost eliminate anumite constatări faptice din cuprinsul raportului de control. Așa cum spunea și inspectorul-șef la bilanțul instituției de anul acesta, dacă acceptăm că cineva poate să intervină în acest mod brutal în conținutul unui raport, se pune întrebarea legitimă cine este autorul unui raport de control? Cel care îl întocmește sau cel care, potrivit legii este chemat să-l aprobe? Pot să confirm că, în acest moment, există înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ o acțiune a Inspecției Judiciare prin care contestăm hotărârea Secției pentru Procurori a CSM, de aprobare a raportului de control al DNA. Am făcut acest demers pentru că, în opinia conducerii, acest precedent este unul periculos pentru independența Inspecției Judiciare, cât și a inspectorului judiciar.

Cum vă explicați faptul că, totuși, CSM a respins plângerea Inspecției?

Noi am făcut o plângere prealabilă, ne-am exprimat punctul de vedere acolo, Secția a respins plângerea ca inadmisibilă, am și primit răspunsul. Acum urmează ca instanța de judecată să decidă.

Dumneavoastră veți fi cel care va merge în instanță să expuneți punctul de vedere?

În principiu, cred că o să merg eu, dacă inspectorul-șef mă deleagă.

Ce puteți să spuneți despre cazul privind tergiversarea dosarului lui Eugen Stan, polițistul acuzat de agresiune sexuală?

Cunoaștem acest clișeu, că am fi „Cooperativa Nufărul”. Vreau să vă spun că această percepție este una falsă. Suntem conștienți de statutul nostru, de instituție de control și de faptul că așteptările nu coincid de fiecare dată cu concluziile noastre. Tocmai de aceea am luat decizia ca în aceste cazuri mediatizate de către mass media să oferim mai multe detalii față de obicei, pentru a arăta pe ce raționamente s-au fundamentat aceste soluții ale inspectorilor judiciari. Referitor la acest caz, așa cum am prezentat și public, da, s-au constatat anumite disfuncționalități în ceea ce privește ritmicitatea efectuării actelor de urmărire penală într-un dosar și în exercitarea supravegherii activității organelor de cercetare penală. Însă, inspectorii judiciari au constatat că acestea au fost cauzate în principal din motive obiective, este vorba de volumul crescut de activitate, cât și despre deficitul major de personal, atât la nivelul parchetelor, cât și la nivelul organelor de cercetare penală. În ceea ce privește tergiversarea anumitor cauze, vreau să precizez că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, trebuie identificate acele acțiuni sau inacțiuni ale procurorului, neconforme cu îndatoririle personale. Or, aici nu se punea problema unui dezinteres repetat și culpabil al procurorului în soluționarea cu celeritate a acestei cauze penale. Pe de altă parte, volumul de activitate al judecătorilor și procurorilor este un subiect care revine periodic în discuția publică și avem acum și un exemplu al efectelor acestui volum, de multe ori inuman al magistraților.

Dar despre cazul procurorului DNA, Alexandra Lăncrănjan? S-a scris că Inspecția Judiciară s-a autosesizat și a demarat proceduri prealabile în urma unor informații potrivit cărora procurorul ar fi participat la anumite evenimente unde ar fi fost și politicieni. Ați finalizat verificările în acest sens? Dacă da, care au fost concluziile?

În acest moment, pot să vă confirm că s-au finalizat verificările prealabile. Trebuie să precizez înainte de a spune care au fost concluziile, că Inspecția Judiciară nu s-a sesizat pentru că au apărut informații în mass media că doamna procuror a participat la o reuniune unde erau și politicieni, ci pentru că informațiile publice au vizat participarea doamnei procuror la o conferință care avea caracter politic. Probabil a fost o confuzie a jurnaliștilor pentru că în acea perioadă au fost mai multe relatări privind activitatea sau conduita doamnei procuror. A existat o diferență de opinie între inspectorul de caz și inspectorul-șef care, potrivit legii, este chemat să avizeze lucrarea. Inspectorul de caz a apreciat că nu există indicii cu privire la existența unei abateri disciplinare, reținând, printre altele, că doamna procuror Lăncrănjan nu a participat la această conferință în calitate de procuror al DNA. Dimpotrivă, inspectorul-șef a apreciat că aceste indicii există, explicând pe larg în nota pe care a atașat-o la rezoluție, punctul său de vedere. Puțini știu însă că inspectorul-șef, la momentul actual, conform legii, nu are posibilitatea să desființeze rezoluțiile de clasare date de către inspectorul judiciar în faza verificărilor prealabile. Spre deosebire de faza cercetării disciplinare, unde există această posibilitate a inspectorului-șef, care poate infirma soluția și care poate da o soluție total opusă față de cea pe care a dat-o inspectorul judiciar de caz. Concluzia e că nu există vreo abatere disciplinară care i se poate imputa doamnei procuror.

Puteți să îmi vorbiți și despre cazul „Shanghai”? Înțeleg că Inspecția Judiciară a clasat dosarul, de ce?

Aici, chestiunile sunt mai simple. Inspectorii judiciari au constatat că a intervenit prescripția răspunderii disciplinare. În această cauză, vorbim de dosare care au fost instrumentate în cursul anului 2009 și, practic, o posibilă tragere la răspundere disciplinară ar fi putut fi analizată până spre finele anului 2011. Acest lucru înseamnă că și, dacă acele fapte au fost comise, vorbim de abateri disciplinare, nu de dosarul de fond. De exemplu, dacă dosarul a fost instrumentat corect din punct de vedere procedural, nu mai poate fi angajată răspunderea disciplinară, întrucât legea 317/2004 republicată privind CSM este clară și precizează că acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de doi ani de la data comiterii faptei. Aș vrea să fie clar pentru oricine că, în acest caz, Inspecția nu a susținut că procurorii au procedat sau nu corect, ci a constatat că există o cauză care înlătură răspunderea disciplinară.

Cum vede Inspecția Judiciară decizia Înaltei Curți privind cazul familiei Cosma, având în vedere faptul că Vlad Cosma a venit de multe ori la Inspecție și a adus dovezi care – spune el – arată că dosarul lui a fost fabricat? Soluția a fost una surprinzătoare.

Și domnul inspector-șef menționa, tot la bilanțul instituției de anul acesta, că ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu deteriorarea încrederii în justiție pe fondul numărului ridicat de informații apărute în spațiul public privind un pretins mod în care s-ar fi desfășurat activitatea de urmărire penală în anumite cauze. Apariția acestor înregistrări are, fără doar și poate, un efect negativ la nivelul încrederii în justiție. De aceea este și rolul Inspecției, de a clarifica aceste aspecte. Ca să revin, așa cum am și anunțat săptămâna trecută, în una dintre lucrări se începuse deja cercetarea disciplinară, și pot să vă spun că, de atunci, în alte două lucrări s-a demarat această procedură. Acest lucru înseamnă că inspectorii judiciari au identificat indicii cu privire la săvârșirea unor abateri disciplinare, însă nu înseamnă că s-a stabilit vreo vinovăție în sarcina vreunui procuror. La finalizarea cercetării disciplinare, în funcție de rezultatul verificărilor, inspectorii pot să dispună fie admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea Secției pentru procurori în materie disciplinară a CSM, fie respingerea sesizării în cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

În audierile comisiei de control de la SRI, au fost multe persoane care au vorbit despre ingerințele Serviciului în justiție. De exemplu, fostul secretar de stat, Ovidiu Puțura, a vorbit despre metoda Coperta, care ar fi plasat anumite dosare la anumite complete de judecată. Altcineva a mai spus că SRI se implică în dosare până la stabilirea unei sentințe definitive dorite. Dumneavoastră, ca om din sistemul judiciar, cum vedeți aceste declarații? Dacă sunt reale, cât de periculoase sunt aceste ingerințe în justiție?

În situația în care aceste protocoale pe care eu nu le știu, nu putem să facem alte discuții, dacă nu cunoaștem conținutul lor. Dar dacă ele sunt făcute în baza legii și a regulamentelor care le organizează activitățile, atunci nu văd niciun fel de probleme.

Dar cum vedeți declarațiile persoanelor care au fost în comisia de control de la SRI?

Având în vedere că ceea ce s-a susținut, atât în fața comisiei speciale, cât și în spațiul public ar putea atrage anumite indicii de abateri disciplinare sau de fapte penale, dați-mi voie să mă abțin, pentru că ar exista posibilitatea ca pe viitor să facem și noi verificări pe aceste teme. Nu aș vrea discut acum, la momentul acesta.

Însă ar putea exista pericolul ca desecretizarea protocoalelor încheiate între Parchet și SRI să ducă la anularea unor sentințe din instanță, dosarele acestea fiind construite pe baza protocolului?

Suntem mult prea departe, totuși.

Ce puteți să spuneți despre starea disciplinară în ceea ce privește activitatea procurorilor și ce vulnerabilități sunt întâlnite la nivelul parchetelor?

La nivelul anului 2017, pentru că aici Direcția de Inspecție Judiciară pentru procurori pe care o coordonez a avut repartizate 2.061 de lucrări, adică 1.860 de lucrări noi, iar 201 reveniri la sesizările anterioare. Datele statistice aferente perioadei 2015-2017 relevă o creștere ușoară a lucrărilor noi, de la 1.814 în 2016, la 2.860 în 2017 și însoțită de o diminuare a numărului de reveniri de la 247 în 2016, la 201 în 2017.

Despre starea disciplinară, pot să vă spun că în anul de referință inspectorii de la această direcție au dispus cercetarea disciplinară în 17 cauze, trei înregistrate în cursul anului 2016, la finele acestui an și finalizate la începutul lui 2017 și 14 în 2017. Două lucrări au fost conexate. Sesizările care formează obiectul acestor lucrări au vizat 19 procurori, unul dintre aceștia fiind cercetat în cinci lucrări distincte. În nouă lucrări, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu, iar în celelalte opt, sesizările au fost formulate de către persoane interesate. Cercetările disciplinare au vizat 43 de fapte, pentru care existau indicii în sensul întrunirii elementelor constitutive ale unui număr egal de abateri disciplinare. Primele trei locuri, într-o clasificare numerică a acestor abateri, au fost ocupate de cele prevăzute la 99 litera e din Legea 303/2004, este vorba de 14 abateri, apoi 99 litera a, e vorba de 7 și 99 litera m din aceeași lege, respectiv șase cazuri.

În cinci cazuri, sesizările privind procurorii cercetați disciplinar, mai puțin unul, față de care au existat sesizări multiple ce au format obiectul mai multor lucrări au fost respinse, restul de 13 fiind admise. În 2018, în cadrul procedurilor de confirmare a rezoluțiilor de admitere a sesizării, una dintre acestea, privind doi procurori , au fost infirmate și, ca atare, sesizarea a fost respinsă.

În privința procurorului față de care s-au efectuat cercetări disciplinare multiple, inspectorii de caz au respins sesizarea pentru o lucrare și au admis sesizările în alte patru lucrări. Până în prezent, au fost soluționate opt acțiuni disciplinare de către Secția pentru procurori a CSM, dintre acestea, patru au fost admise, aplicându-se trei sancțiuni cu avertismentul și una cu excludere din magistratură, două acțiuni disciplinare au fost respinse, iar cu privire la una s-a constatat nulitatea absolută. Soluțiile nu sunt definitive, iar toate celelalte acțiuni disciplinare despre care am vorbit sunt în curs de soluționare.

Referitor la disfuncționalitățile și vulnerabilitățile constatate, în cazul parchetelor, ca urmare a controalelor efectuate de către inspectorii judiciari în cursul anului 2017, la mai multe unități, aș putea reține atenția cu câteva mai importante.

Am reținut în primul rând o comunicare deficitară între procurorii cu funcții de conducere de la nivelul structurilor Ministerului Public, dar și între procurorii cu funcții de conducere și ceilalți procurori din cadrul unităților de parchet și personalul din subordine. De asemenea, s-a constatat o monitorizare formală fără luarea unor măsuri organizatorice efective pentru impulsionare a soluționării cauzelor mai vechi care, față de 2016, din păcate, au crescut simțitor. De asemenea, în numeroase cazuri s-au identificat situații în care nu a fost efectuată o supraveghere eficientă a organelor de cercetare penală de către procurori, cu efecte negative asupra celerității soluționării dosarelor penale. S-a constatat nerespectarea unor prevederi regulamentare care fără să constuie abateri disciplinare, afectează bunul mers al activității parchetelor și, de asemenea, realizarea în parte a obiectivelor propuse prin programele de activitate, având drept consecință o superficialitate în exercitarea atribuțiilor de verificare și control a activității unităților de parchet.

Puteți să îmi menționați parchetele?

Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcția de Inspecție Judiciară pentru procurori a efectuat verificări privind eficiența managerială la 15 unități de parchet: cele două unități centrale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DNA, structura centrală. De asemenea, mai sunt Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, cu unitățile din circumscripția teritorială, este vorba despre Parchetul Tribunalului Harghita și Parchetul Tribunalului Timiș. De asemenea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Toplița, Reghin, Sighișoara, Târnăveni, Galați, Târgu Mureș. Au fost efectuate și controale tematice și de remediere a unor deficiențe constatate ca urmare a unor controale anterioare. Acestea au fost dispuse de către Secția pentru procurori a CSM.

În câteva luni, se va încheia mandatul dumneavoastră de inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare. La final de mandat, cum vedeți activitatea procurorilor, mai ales în contextul acuzațiilor lansate în spațiul public la adresa lor?

Eu zic că nu ar trebui să generalizăm. Dacă ne uităm obiectiv, este vorba de cazuri izolate pe care Inspecția Judiciară, la momentul actual, le verifică. În general, având în vedere acțiunile disciplinare pe care le-am promovat în cursul anului 2017, procentul este extrem de mic. Ceea ce înseamnă că judecătorii și procurorii din această țară își exercită atribuțiile de serviciu cu dăruire, obiectivitate și imparțialitate. Eu, totuși, doresc să transmit acest mesaj opiniei publice că judecătorii și procurorii din această țară – majoritatea își fac treaba.

Ce veți face în continuare după finalizarea mandatului?

Eu am mandat de inspector judiciar până la finele anului 2021, ca atare, la momentul actual vă pot spune că după septembrie, voi trece la activitatea de inspector judiciar, care este una onorabilă și de care mi-e dor.

(interviu realizat de Mihaela Gîdei)