Secretul teribil al unui doctor celebru, comparat în trecut cu Oskar Schindler, a ieșit la iveală după 70 de ani. Hans Asperger, acuzat că a contribuit la exterminarea a sute de copii sub regimul nazist

Dr. Hans Asperger, psihiatru austriac, a fost primul care a documentat boala Asperger în 1944, ca fiind o formă mai complicată de autism. Acesta a scris despre cazurile unor copii care sufereau de așa numita „psihopatie autistă”, în timp ce lucra la Viena, sub oblăduirea regimului nazist, scrie Daily Mail.

Cercetarea desfășurată în decursul a opt ani a fost publicată acum în revista medicală Molecular Autism și contrazice imaginea de „Oskar Schindler” a lui Asperger. Acesta a fost portretizat ca un erou care a salvat mulți copii de la moarte și experimente îngrozitoare, în timpul terorii naziste.

Mai multe grupuri de pacienți se întreabă în prezent dacă se mai cuvine ca sindromul să poarte numele lui Asperger. Doctorul ar fi trimis zeci de copii la moarte în Am Spiegelgrund, o clinică de pediatrie din spitalul vienez Steinhof.

Clinica a fost folosită de naziști pentru a studia eugenia, în vederea creării unei societăți „pure”, prin „igiena rasială” și eliminarea celor considerați o povară.

La Am Spiegelgrund, circa 789 de copii au fost eutanasiați cu injecții letale sau înfometați până la moarte, între 1940-1950. Decesele lor au fost înregistrate ca fiind cauzate de „pneumonie”.

Dr. Herwig Czech, istoric în medicină la Universitatea Medicală din Viena, a analizat dosarele secrete ale lui Asperger, aferente perioadei 1928-1944, după ce inițial s-a crezut că acestea au fost distruse.

El a concluzionat că Asperger a dus mai mulți copii cu „dizabilități severe” la clinica Am Spiegelgrund – cei mai mulți ajungând în această stare din cauza supradozelor cu medicamente.

„Aceste descoperiri despre Hans Asperger sunt rezultatul a mulți ani de cercetare. Asperger s-a acomodat cu regimul nazist și a fost recompensat cu oportunități de carieră”.

Dr. Czech a mai spus că Asperger nu știa întotdeauna ce se întâmpla cu pacienții săi, deoarece clinica era „supraaglomerată”.

Dezvăluirile au ajuns în 1941 și la urechile autoritățile din Marea Britanie, când Forțele Aeriene Regale au lansat fluturași în Viena, în care susțineau că Dr. Erwin Jekelius, director al spitalului Steinhof și clinica Am Spiegelgrund erau responsabile pentru „uciderea sistematică a pacienților”.

Dr. Czech citează cazul lui Herta Schreiber, o fetiță de trei ani, care a fost eutanasiată.

Herta a fost diagnosticată cu tulburare severă de personalitate, idioțenie și crize.

Asperger a declarat că „acest copil trebuie să fie o povară îngrozitoare pentru mamă, care are grijă de cinci copii sănătoși” și a recomandat „internarea permanentă la Spiegelgrund”.

Dr. Czech a spus că „internarea permanentă” reprezenta „un eufemism pentru crimă”.

Mama femeii era conștientă însă de soarta copilei: „Dacă nu poate fi ajutată, ar fi mai bine să moară…”

Herta a fost adusă la clinică în data de 1 iulie și a murit de pneumonie în data de 2 septembrie.

Dr. Czech a precizat că pneumonia era indusă în clinică prin administrarea de barbiturice.

Decesele copiilor făceau parte din „Aktion T4″, un program terifiant de eutanasiere în masă, autorizat de Adolf Hitler, care a trimis la moarte mulți pacienți cu boli incurabile și dizabilități grave.

Dr. Czech a mai scris despre moartea similară a Elizabethei Schreiber, în vârstă de șase ani. Circa 300.000 de victime, inclusiv copii, au murit în clinicile din Germania, Austria, Polonia și Republica Cehă, între 1939 și 1945.

Profesorul Simon Baron-Cohen din cadrul Cambridge University și profesorul Joseph Buxbaum de la Icahn School of Medicine, Mount Sinai, editorii revistei care a publicat articolul despre Asperger, au justificat decizia deconspirării medicului.

„Suntem conștienți că articolul va fi controversat”, a spus profesorul Baron Cohen.

„Credem că merită să fie publicat, pentru a expune adevărul despre un medic, care a avut o contribuție valoroasă în pediatrie și psihiatrie, dar a asistat totodată la atrocitățile naziștilor în contextul eugeniei și eutanasiei. Dovada istorică trebuie să fie accesată de oricine”.

„Suntem convinși de articolul lui Herwig Czech că Asperger nu a încercat să supraviețuiască, pur și simplu, în cele mai rele condiții, ci a fost complice alături de șefii lui naziști în vederea exterminării celor mai vulnerabili oameni”, a declarat Buxbaum.

După aflarea secretelor lui Asperger, pacienții care suferă de acest sindrom au cerut o redenumire.

Carol Povey, dierctorul Centrului de Autism pentru Societatea Națională a Autiștilor, a declarat: „Autismul afectează pe toată lumea în mod diferit și oamenii vorbesc așa cum consideră despre autism. Niciun bolnav de Asperger nu ar trebui să fie influențat în vreun fel de aflarea acestei povești tulburătoare”.

La rândul său, Anthony Bailey, din cadrul University of British Columbia, Canada, a spus că acuzațiile asupra lui Asperger trebuie analizate în contextul vremurilor. „Toți medicii din Germania erau membri ai partidului nazist și nu se opuneau programelor de exterminare a celor bolnavi psihic sau cu dizabilități fizice, cu excepția a unul sau doi șefi de azil și a unui număr foarte mic de episcopi catolici”, a spus acesta.