Tontoroiul politic pe interesele României

„Doamna Dăncilă a preferat să execute ordinele venite de la partid. Având în vedere acestea, eu retrag încrederea doamnei Dăncilă. După cum am spus, pe 29 ianuarie Guvernul a fost investit. Au trecut aproximativ 3 luni de atunci, 3 luni după care pot să trag o concluzie. Doamna Dăncilă nu face față poziției de Prim-ministru al României și transformă astfel guvernul într-o vulnerabilitate pentru România. De aceea, solicit public demisia doamnei Dăncilă din funcția de Prim-ministru al României”.

Revelațiile președintelui României sunt periculos de tardive. Când cu seninătate a desemnat-o în fruntea Executivului pe Vasilica Viorica Dăncilă, grăbit să nu piardă weekendul, toată lumea înțelesese ce observă abia astăzi Klaus Iohannis: doamna fost euparlamentar, lipsită de minime calități intelectuale, era o biată flașnetă a lui Dragnea, executându-i ordinele fără crâcnire. Atunci, Președintele, fără chef și grăbit, n-a vrut să ceară PSD încă un nume sau două. Constituțional, ar fi putut s-o facă. Greu de închipuit, chiar și pentru Ioahannis, că n-a știut pe cine are în față.

Faptul că, de câteva zile, s-a activat nu înseamnă deocamdată mare lucru pentru un om care a tratat Președinția ca pe un part-time job, în vreme ce în Parlament i se trăgea preșul de sub picioare, încercându-se golirea funcției de prerogative.

Dacă președintele Iohannis și-ar fi ținut promisiunea și ar fi dat României, până la 31 octombrie 2017, un Proiect de Țară, multe dintre aberațiile politicianiste care se petrec astăzi ar fi putut să fie evitate.

Imaginea pe care o oferim lumii e a unui stat incoerent, condus de amatori într-o direcție profund neclară.

Avem un Președinte care a dat măsura slăbiciunii sale în controversa contondentă privind recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel, urmând decizia-dictat din 6 decembrie a președintelui Donald J. Trump (mutarea ambasadei de la Tel Aviv e o chestiune subsecventă), și aliniindu-ne în spatele Guatemalei. Erau limpezi două lucruri: că o astfel de hotărâre e apanajul Președintelui României și că nu poate fi luată fără consultarea partenerilor europeni. Dar, în loc să rezolve problema ferm și cu discreția cuvenită unei astfel de teme sensibile, Klaus Iohannis a preferat să vânture vorbe în spațiul public și – de așteptat pentru un om lipsit de experiență, al cărui mandat a fost o lungă vacanță – a făcut o gafă uriașă, care va fi scump plătită de România: „Nu știu care sunt dedesubturile. Cine știe ce înțelegeri secrete face Dragnea cu evreii”. Această sintagmă pentru care, adâncind confuzia, și-a cerut „scuze” nu iertare, îl va urmări până la sfârșitul mandatului: „înțelegeri secrete cu evreii”.

N-a fost un secret și nu trebuia prea multă iscusință să pricepi că Dragnea a urmărit în Israel niște scopuri pur personale, gata oricând să sacrifice credibilititatea României.

Iată cam care sunt „dedesubturile”: totul a pornit de la întrebarea pe care și-a pus-o cu voce tare Dragnea, în fața consilierilor săi politici de la Tel Aviv: Cum să ajung în America? mai ales că toate achizițiile de armament promise de președintele Iohannis stau în pixul meu! (În urmă cu puțin timp, a fost anulată o deplasare la Washington, în care ar fi urmat să se întâlnească cu Paul Ryan, liderul majorității republicane din Cameră). Răspunsul: prin lobby-ul evreiesc din Statele Unite, via Israel. Prețul: mutarea ambasadei la Ierusalim și rezolvarea mult-amânatei retrocedări a proprietăților evreiești din România – demers corect în favoarea celor își așteaptă drepturile și a urmașilor lor.

Mai multe despre tontoroiul politic pe interesele României, în zilele care urmează.