Ce spunea președintele, prin intermediul unui comunicat, după întâlnirea de zilele trecute, cu Dăncilă, de la Cotroceni? Iată:
În cadrul discuțiilor, Președintele Klaus Iohannis a subliniat că este obligatoriu ca politica externă a României să se facă numai în interesul României și că este necesar ca tensiunile interne pe teme de politică externă să înceteze imediat, pentru ca țara noastră să rămână un actor credibil în relația cu Statele Unite ale Americii, la nivelul Uniunii Europene și al NATO, precum și în cadrul celorlalte parteneriate strategice în care țara noastră este angajată„.
Zis și făcut!
La nici o săptămână de la acest mesaj, care chema la concordia politică necesară, ca fundament al discuțiilor privind prezervarea credibilității României în lume, prin poziționările sale pe teme de politică externă, liderul PNL Ludovic Orban a depus plângere penală împotriva premierului Viorica Dăncilă, acuzând-o de înaltă trădare și uzurparea funcției publice, în legătură cu mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, plângerea în discuție vizându-l și pe Liviu Dragnea.
De ce „și pe” Dragnea? De ce nu „numai” pe Dragnea? De unde și până unde a devenit „spirituala” Viorica Dăncilă, peste noapte, o nouă Mata Hari?! Nu e prea mult? Nu știu, întreb.
Întrucât, ceea ce știu este că, deși pe funcție, premierul nostru oficial este unul din umbră, lumina venindu-i dinspre Kiseleff.
În consecință, demersul lui Orban nu mi se pare unul foarte-foarte cușer.
Căci, unde am putea ajunge, odată deschisă această cutie a Pandorei? La declanșarea unei harababuri politice, a unui carusel al guvernărilor, a perfectei instabilități și a unei accentuale tensiuni politice?!
Dacă „ordinea în politică” va fi menținută, plecând de la acest precedent, numai și numai prin voința procurorilor, atunci, mai bine ne lăsăm de construit democrații și stat de drept.
E adevărat: acțiunea guvernului privind mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim a fost una intempestivă, inițiată fără consultări prealabile între președinte și cabinet, inițiativă care a creat multă tensiune, intern și extern, multă emoție în rândul partenerilor României, nemulțumire, neînțelegere, neîncredere.
Fără îndoială că tot acest tablou diplomatic, nedorit, ar fi putut dispune, totuși, de alte nuanțe, prin inițierea unor consultări prealabile, imperios necesare, între guvernul Dragnea/Dăncilă și președintele Iohannis, încheiate cu o rezoluție consensuală.
Dar de aici și până la a-i face plângere penală, mai ales, premierului-fantomă, mi se pare o exagerare, care, cu siguranță, va declanșa câteva consecințe politice greu de controlat.
„Această sesizare este depusă de mine, Ludovic Orban, în calitate de cetățean al României, și am făcut acest demers pentru că l-am considerat o obligație morală”.
Sigur că nimeni nu va crede vreodată că Orban i-a făcut plângere penală lui Dăncilă pe persoană fizică.
Puterea a reacționat deja, și susține că Orban este săgeata lui Iohannis, demersul „său” fiind unul care urmărește desființarea „guvernului Dăncilă, constituțional instalat” și încearcă impunerea unui nou guvern Iohannis/”guvernul meu”.
Trebuie să o spunem, Ludovic Orban înseamnă foarte puțin în acest nou război. Inițiativa lui va face ca toate armele puterii să se îndrepte către tâmpla lui Iohannis, care, conștient fiind că o tensiune exacerbată pe teme de politică externă, cu ecou major în exterior, nu va însemna o avarie de imagine a politicianului, în particular, ci a statului în ansamblu, a țării în general, a cerut încetarea imediată a tensiunilor.
Nu este prima oară când acțiuni declanșate peste noapte, ale unor lideri ai opoziției, stârnesc reacții de apărare concertate din partea puterii, îndreptate împotriva Cotroceniului.
Nu cred că un eventual proces Orban-Dăncilă-Dragnea va avea un sfârșit pe timpul acestui mandat, dar consecințele demersului în discuție ar putea deveni „operaționale” în cel mai scurt timp.
O canonadă de plângeri penale, o scena politică bulversată, o participare, indirectă, a procurorilor la actul de guvernare…