Cum apare transsexualitatea. STUDIU

Cercetarea arată pentru prima dată că activitatea creierului persoanelor care simt că trăiesc în corpul greșit seamănă cu aceea a sexului pe care ei ar dori să-l aibă.

Analiza realizată pe un număr de 160 de participanți arată că bărbații cu disforie de gen – resimțirea unui disconfort sau stres cauzat de sexul lor biologic – au o structură cerebrală și trăsături neurologice similare cu femeile, și viceversa.

Cercetarea arată că diferențele neurologice sunt detectabile în perioada copilăriei.

Rezultatele studiului, prezentate în cadrul întâlnirii anuale a Societății Europene de Endocrinologie, desfășurată la Barcelona, este de așteptat să stârnească controverse în rândul grupurilor care susțin că identitatea de gen trebuie să fie o chestiune de alegere personală și nu să capete o definiție din punct de vedere medical.

Cu toate acestea, oamenii de știință din spatele acestei cercetări susțin că descoperirea lor promite medicilor un instrument cu ajutorul căruia să ofere oamenilor sfaturi mai bune într-un stadiu preliminar.

În prezent, copiii care se plâng de disforie de gen sunt trimiși la psihoterapie. De asemenea, ei pot primi tratamente cu hormoni, care întârzie intrarea la pubertate, astfel ca deciziile privitoare la o posibilă terapie pentru transsexualitate să fie făcută la o vârstă mai înaintată.

Disforia de gen afectează aproximativ 1% din populație, potrivit Gender Identity Development Service.

„Cu toate că este nevoie de aprofundarea cercetării, avem acum dovada că există o diferențiere din punct de vedere sexual a creierelor în rândul tinerilor cu disforie de gen, astfel că ei prezintă caracteristici ale creierului care sunt tipice sexului pe care ei și-l doresc”, a explicat profesorul Julie Bakker, cea care a condus cercetarea.

Echipa de oameni de știință a folosit imagistica cu rezonanță magnetică pentru a examina activarea creierului în timpul expunerii la un steroid, măsurând, de asemenea microstructura materiilor albă și cenușie, cu ajutorul unei tehnici denumite imagistică prin difuzie tensorială.

În studiu au fost implicați femei și bărbați cu disforie de gen și femei și bărbați fără disforie de gen, pentru a putea fi făcută comparația.