Marele dramaturg israelian Joshua Sobol: Dac-aș fi fost un copil din Gaza, aș fi lansat și eu zmeie de foc!

Ultima și cea mai ingenioasă formă de terrorism” așa-numitele  zmeie incendiare. Lansarea lor a început odată cu protestale palestinienilor din Gaza. Simplu, ieftin, foarte eficient, la îndemâna copiilor și tinerilor: construiești un zmeu, dai foc cozii și îl arunci peste gard, la vecinii israelieni. Vecinii,  agricultori din tată-n fiu, privesc îngroziți cum le ard recoltele, acum, la vremea culesului. Toată truda ultimelor luni se duce – era să spun „pe apa”, dar prin Negev numai apă nu e – se duce de râpă. Pierderi de milioane, însă ceea ce ți se înfige drept în suflet sunt privirile păgubiților…

Armata israeliană (Tzahal) nu are, deocamdată, soluții. Există drone, care la timp și iscusit conduse, mai taie, uneori, coada în flăcări a zmeielor.

Ce legătură are cu toată povestea asta marele dramaturg Joshua Sobol (79 de ani)? Autorul piesei „Ghetto”, jucată în toată lumea, cea care l-a făcut celebru, s-a gândit să arunce în spațiul public, în urmă cu două zile, o foarte controversată declarație: dacă aș fi fost un copil din Gaza, aș fi lansat și eu zmeie de foc.

POLITICĂ CNA sesizează Parchetul General cu privire la AGRESIUNEA Dianei Şoşoacă asupra Presei

00:03

VIDEO Emil Străinu: „Papa e un diavol cu trei rânduri de coarne. A făcut preoți femei, nu poți să schimbi niște tabuuri”

23:53

La Forumul Măslinului, desfășurat pe 5 iunie, în prezența unor intelectuali pacifiști israelieni și arabi, făcând un apel la încetarea focului de-a lungul Fâșiei Gaza, care a ucis în ultimele săptămâni 120 de palestinieni,  Sobol a spus: „Am încercat să-mi inchipui că sunt copil în Gaza în zilele acestea, când cunoscuții și rudele mele sunt uciși sau se întorc cu trupurile ciuruite de gloanțe, și m-am întrebat ce-aș fi făcut. Aș fi lansat zmeie! (…) Când un un om, un tânăr e disperat, nu-i mai pasă de nimic, lasă în urmă pământul ars”.

Ieri a fost invitat la Canal 10 să încerce să atenueze valul de reacții stârnit de declarațiile sale. Doar cine nu-l cunoaște se aștepta ca Joshua Sobol să-și ceară iertare. Profunzimea deznădăjduită a spuselor sale n-o puteau înțelege nici oamenii rămași fără pâinea cea de toate zilele, nici conaționalii săi care au mers până într-acolo încât l-au acuzat de anti-semitism. (Noua definiție care se aplică anti-semitismmului în cazul unui evreu e „ura de sine”). Sobol n-a făcut decât să invoce o lege a războiului, așa cum a formulat-o Sun Tzu: nu-ți aduce dușmanul la disperare, lasă-i măcar o portiță de ieșire. („Arta războiului”, capitolul VII: „Nu impinge la disperare un inamic hăituit. (…) Fiarele sălbatice, când sunt hăituite, se luptă cu energia disperării. Cât de adevărat este asta atunci când e vorba de oameni! Dacă ei știu că nu există altă soluție, se vor bate până la moarte”).   

Sobol a afirmat ritos că nu-și cere iertare și că vorbele sale au fost menite să trezească poporul israelian, să-l facă să iasă din „agonia morală”.

Alături de Amos Oz (ca să invoc doar un alt mare, imens, scriitor israelian). Joshua Sobol militează de zeci de ani pentru cauza palestiniană, rostind nu o dată rechzitorii aspre la adresa politicianismului orb al liderilor de la Ierusalim, încă de pe vremea când cuvântul „palestinian” era cu totul prohibit.