În aceeași zi de duminică, se nimeriseră două evenimente de la care nu puteam lipsi. După înăbușirea sângeroasă a protestelor, Klaus convocase Consiliul Director al Statului Paralel pentru a discuta despre necesitatea unificării forțelor de Opoziție. Colac peste pupăză, un etaj mai sus, în cantina spitalului, sute de invitați aleși pe sprânceană petreceau la nunta odraslei președintelui Liviu. Paranghelia fusese devansată cu două săptămâni, în secret, ca să ducă în derizoriu un protest anti-regim inițiat pe rețeaua Madbook.
Când am intrat cu două navete de șampanie Vlad Țepeș (ediție limitată 2018, cu gaze iritante), doctorul Tudorel tocmai își aruncase bluza de pijama cu papion și dansa la bustul gol cu Viorica, în mijlocul ringului, pe ritmurile hitului estival „Codruța și Florian, v-am lăsat fără ciolan”. La masa mirilor, socrul mare trase pe nas o ultimă liniuță de prafuri psihotrope, înainte de a-i smulge microfonul interpretului de manele politice Sorinel Salam.
– Doi-zero, doi-zero, se aude până-n fund?… Stimați invitați, iubiți cuscri, nași, colegi, prieteni și dușmani, a venit momentul strigării darului pentru această frumoasă pereche de tineri îndrăgostiți. Dar înainte aș vrea să le urez Casa de Piatră și să le dau un singur sfat, din umila mea experiență de viață. Dragi copii, căsătoria este un lung șir de compromisuri, la fel ca politica. Dacă soția vrea la mare, iar soțul la munte, atunci familia merge la mare, însă soțului i se va permite să vină cu amanta!
Asistenta șefă Olguța izbucni în râs, se înecă cu ceafa de porc la grătar, se înroși puternic, ochii îi ieșiră din orbite și fu pe punctul de a se sufoca. Unul dintre gardienii Psi concluzionă rapid că femeia reprezenta o amenințare serioasă la buna desfășurare a nunții, scoase tubul cu protoxid de azot și pulveriză gazul fix în figura Olguței, deja cuprinsă de spasme. Substanța cu efect ilariant îi stârni noi convulsii, până când scuipă bucata buclucașă de ceafă în farfuria doctoriței Carmen.
Complet detașat, de ca și cum ar fi urmărit incidentul la televizor, de la mii de kilometri distanță, președintele Liviu își continuă nestingherit discursul.
– Așadar, din partea mea personal și a partenerei mele de viață, le oferim acestor minunați tineri două perechi de pijamale Dolce and Gabbana de unică folosință, un sejur de 14 zile cu tratament all-inclusive la Spitalul Happy Days din New York, o autoutilitară Mercedes cu tun de apă pentru picnicuri în Piața Victoriei și o sumă cash, într-o cont din Insulele Virgine, care crește vertiginos pe măsură ce se îndepărtează perspectiva ca spitalul nostru să fie condus de un incompetentent, de un trădător… de un reprezentant al Statului Paralel!
Aplauzele frenetice și fluierăturile de aprobare făcură să vibreze ferestrele cantinei. În agitația creată, Viorica își croi drum cu tigaia printre invitați și veni iute la microfon.
– Stimați oaspeți, dragi nuntași, îmi revine mie deosebita plăcere să fac un anunț foarte important… S-A FURAT MIREASAAA!
De parcă femeia l-ar fi lovit cu Codul Psihiatric în creștetul capului, președintele Liviu se uită la masa mirilor și fu cuprins de panică. Nu se așteptase ca cineva să aibă tupeul să-i fure nora de sub nas.
Manelistul Sorinel Salam profită de scurtul moment de perplexitate pentru a confisca microfonul în aplauzele asistenței.
– Și acum, din partea la nașul mare – să ne trăiască!, se dedică fără număr lui socru’ mare – să ne trăiți!, melodia „Cât mă poți plăti, să-ți dau mintea mea o zi”. Bagă Bibi, fa major!
Din păcate, oricât m-ar fi atras spectacolul nunții, aveam încă o obligație de dus la bun sfârșit. Când am intrat în salonul unde se ținea ședința convocată de Klaus, lumea se certa ca la balamuc. Ludovic îi trăgea cu chitara-n cap lui Traian, lui Victor i se pusese pata pe Cosette, pe care o fugărea prin cameră fluturându-și chiloții ca pe-o armă letală, iar „generalul” Gabriel făcea genoflexiuni cu Klaus în spinare.
A trebuit să sparg becul din tavan ca să-i aduc, din nou, la masa dialogului. Din păcate, tabloul arăta sumbru. După șase luni de tratament, asta era tot ce mai rămăsese din așa-zisa Opoziție. Fusesem rugat să particip în calitate de negociator, urma să-i conving să lase din orgolii și să lupte împreună, ca o forță compactă, unitară, împotriva abuzurilor și a regimului discreționar. Grea misie, aproape imposibilă.
Mai sictirit decât un jandarm obligat să-și dea singur palme (în lipsa oricăror remușcări față de victimele nevinovate), Klaus reluă discursul.
– Am urmărit evenimentele cu atenție și foarte mare îngrijorare. Ce facem, stăm capră să ne-o tragă ăștia pe rând, la fiecare sau ne unim ca să ne-o tragă mai ușor, la toți odată?!
Victor scoase capul de sub masă, unde coborâse să-și caute legitimația de baschetbalist, cu care putea să-și cumpere Viagra-P la preț redus.
– Eu mă bag! Ai votul meu, colega, cu condiția să fiu ales președintele Statului Paralel.
Supărat, Ludovic îi trase scaunul de sub fund și Victor căzu cu zgomot. Cei doi se încăierară, iar între timp, Klaus vru să afle și părerea lui Traian.
Bărbatul îi arăta pe telefon poza Elenei în costum de baie.
– Dacă mi-o scoți de la salonul fără clanță, votez cu cine vrei tu, băi Klause…
Ușa se deschise brusc și Eduard (șeful spionilor din spital) intră cu mireasa-n brațe. Tânăra nu părea deloc speriată, dimpotrivă, zâmbea larg.
– Băieți, gata, am furat-o! Avem o bază solidă la negocieri…
Dintr-odată, lui Gabriel îi sclipiră ochii, ca atunci când fosta secretară îi mărturisise (în pielea goală fiind) că vrea să-și dea urgent doctoratul.
– Distinsa mireasă dorește ceva? Un suc, o cafea, o icră neagră?
Din nefericire, tânăra nu apucă să-i răspundă Generalului. O grenadă lacrimogenă explodă în mijlocul salonului, se făcu ceață, apoi un jet puternic de apă țâșni prin cadrul ușii, trântindu-ne la podea. Printre țipete, doi gardieni Psi intrară să împartă bastoane orbește, în stânga și-n dreapta, fără discernământ.
Când în sfârșit, fumul se dispersă, președintele Liviu apăru cu batista la gură. Udă leoarcă, tușind, cu vânătăi pe față, mireasa se târî în patru labe pe sub paturi, până la picioarele lui Liviu.
Ridică privirea și-i dădură lacrimi adevărate (peste cele provocate de explozie).
– Tata socru, tu erai?!… Să știi că mi-a plăcut farsa. Foarte tare! Te rog bag-o mâine seară pe România TV. Please, Daddy!
Președintele scrâșni furios, uitându-se la dezastrul din jur.
– Șobolanilor! Vă gazez pe toți, ‘r-ați ai dracu’ de bagabonzi!
(va urma)