Liviu Dragnea, al treilea demnitar (cu) cheie, dacă numărăm de la Președintele republicii în jos, a venit aseară cu o veste bună, după ce Traian Băsescu nu ne lăsase nici o speranță: România e un „stat parțial mafiot”.
Însă, cum o veste bună nu vine niciodată singură, am primit și una proastă: asupra președintelui Camerei Deputaților a avut loc anul trecut o tentativă de asasinat!
Cu asasinatele nu ne jucăm, întrucât ele ne pot afecta emoțional și, uneori, pot fi mortale.
Patru persoane s-au cazat în aprilie 2017, timp de trei săptămâni, la Athenee Palace, ca să ducă la îndeplinire odiosul plan. De ce a fost nevoie de atâția, știut fiind că trei săptămâni la Athénée Palace nu-și poate permite decât Darius Vâlcov și doar dacă și-ar extrage un Picasso din perete?
Erau patru, pentru că erau specializați: unul a citit manualul de utilizare, al doilea ar fi armat, al treilea ar fi luat în cătare și, în sfârșit, al patrulea ar fi apăsat pe trăgaci. În condițiile astea, nu-mi pot explica faptul că nu l-au nimerit.
Investigând cazul în cursul nopții, deși pe întuneric, nu mi-a fost prea greu să-i identific pe asasinii plătiți. Primul indiciu – chiar locul în care s-au cazat cei patru și faptul că au citit-o cu toții pe doamna R. G. Waldeck. Dacă vrei să mănânci șaorma te duci în Dristor, dacă vrei să mânânci bătaie – în Pantelimon. Dacă însă vrei să savurezi cele mai proaspete bârfe politice, dacă vrei să miroși toată floarea cea vestită a spionajului global, dacă vrei să admiri cei mai sofisticați asasini plătiți, dacă dorești să vezi și să fii, la rându-ți, văzut, te cazezi la Athenee Palace. Ați putea obiecta că asta era în perioada interbelică, dacă nu ne-am afla și acum între războaie.
Pe principiul follow the money, am găsit al doilea indiciu care m-a ajutat să-i dibui repede pe cei patru: cărau după ei o pungă cu fondul clasei în care intraseră adânc, chiar dacă au organizat în prealabil și o chetă printre colegii de cancelarii. De aici, deducția a fost simplă: care dintre profesori au timp mai mult? Cei de istoria României (nu se mai predă) și cei de logică (a devenit subversivă). Veți întreba, pe bună dreptate, de unde aduni la ora asta, în țara asta, patru profesori de logică. Tocmai în asta stă iscusința.
Cum se explică, totuși, aspectul că victima, Liviu Dragnea, a declarat că erau străini? Simplu: vorbeau impecabil limba română.
Planul le-a fost dejucat relativ simplu. Încercând să se infiltreze în proximitatea țintei, au fost dați în vileag de vigilentul Codrin Ștefănescu, care le-a cerut definiția Statului Paralel. Cei patru profesori de logică s-ar fi descurcat binișor, dacă întrei ei n-ar fi izbucnit o dispută violentă care i-a dat de gol: poți da sau nu o coup d’État Statului Paralel.
Nu l-am uitat pe Soros. Tocmai pentru că se gândește intens la Dragnea, n-ar fi plătit asasini. L-ar fi ucis cu puterea gândului, că n-o fi președintele Camerei mai blindat ca Banca Angliei.
Ce ar mai fi de adăugat? Că Hellvig nu e Hoover („Isus Christos avea 12 agenți, dintre care unul era dublu”).