„Constatăm, așadar, că telenovela protocoalelor continuă, răsărind, din timp în timp, câte un act. De parcă Constituția și legile n-ar putea fi respectate și puse în practică, în litera și spiritul lor, decât dacă sunt semnate protocoale peste protocoale. Care să facă ce anume? Să ne explice rolul constituțional al parchetului? Să ne învețe cum să aplicăm legea? Să o simplifice ca s-o înțelegem, noi, cei din Justiție? Pe lângă protocol secret a fost semnat și unul nesecret. (…) Experiența ultimilor ani și a protocoalelor desecretizate, încheiate de parchete, ne spune că protocolul secret în discuție era despre cu totul altceva. Avem certitudinea, adică proba, că a fost denunțat? În drept suntem obișnuiți cu principiul simetriei”, a spus, printr-un comunicat de presă, judecătorul Andreea Ciucă, președintele interimar al Asociației Magistraților din România (AMR).
Ciucă a mai spus că opinia publică, dar și magistrații, sunt îndrituiți să aștepte desecretizarea protocolului încheiat în decembrie 2016 și, totodată, actul semnat de reprezentanții acelorași instituțiin prin care sa fost denunțat.
„Pe de altă parte, însă, (…), conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție n-a găsit de cuviință să sufle o vorbă despre existența acestora, înaintea SRI! Aceeași este situația și în cazul procotolului secret semnat în decembrie 2016. Mai mult, nu ni s-a adus la cunoștință niciun act (de bună-credință) din partea Parchetului privind denunțarea acestui protocol sau explicarea concretă, punct cu punct și articol cu articol, în cazul protocoalelor deja declasificate, a modalității efective de implicare a parchetelor în „cooperarea” cu SRI, în dosarele penale”, mai spune Andreea Ciucă.
De asemenea, faptul ca SRI a fost cel care a inițiat declasificarea protocoalelor semnate cu parchetele de la vârful ierarhiei Ministerului Public este, potrivit judecătorului, de laudat și reprezintă un prim pas de revenire la normalitate.
„Pentru că dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu pot fi decât șubrezite sau de-a dreptul făcute preș printr-o „cooperare” dincolo de lege, prin echipe mixte ori raportări reciproce, între parchete și serviciile de informații, acțiuni în legătură directă cu dosare penale, dar despre care nu știau (sau nu știu) decât semnatarii protocoalelor. Deci, nu știau (ori nu știu) nici persoanele vizate, nici avocații lor și nici măcar judecătorii”, mai spune Ciucă.
Magistratul mai arată că reprezentanții Parchetului General nici nu au adus la cunoștință niciun act de bună-credință privind denunțarea acestui protocol sau chiar explicarea concretă, în cazul protocoalelor deja declasificate, a modalității efective de implicare a parchetelor în cooperarea cu SRI, în dosarele penale.
„Adică, PÎCCJ nu știa că a semnat? De ce nu a adus la cunoștința CSM și a opiniei publice faptul că, la sfârșitul anului 2016 – deci, după Decizia CCR nr. 51/2016 – procurorul general a semnat un protocol secret cu SRI? De ce nu a solicitat declasificarea acestuia? De ce nu a făcut decât acum, după ce existența protocolului a devenit știre, „analiza aspectelor legale privind procedura de desecretizare”? De ce nu a arătat textele de lege care determinau parchetul să-și pună semnătura pe o astfel de „cooperare” și care îi impuneau o serie de obligații față de SRI? (…) Această modalitate de „lucru”, pe bază de protocoale secrete, cu efecte asupra actelor de urmărire penală creează cel puțin confuzii referitoare la ce vrea, de fapt, parchetul: pe de o parte, reclamă lipsa independenței procurorului (deși este consacrată de 7 ori în Legile Justiției, trebuind, însă, asumată!), iar, pe de altă parte, este părtaș în cooperări dincolo de lege care apar ca lovind tocmai în această independență”, mai spune președintele interimar al AMR.
Precizările vin după ce protocolul încheiat în 2016 între Parchetul General și SRI a ajuns joi la opinia publică. O variantă nesecretă care este publicată pe site-ul Ministerului Public și una secretă, ce a apărut câteva ore mai târziu, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov. Ambele au fost semnate în aceeași zi, chiar înainte de alegeri, în decembrie 2016.
Cel nesecret prevede chestiuni tehnice privind condițiile concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor. Cel secret arăta o strânsă relaționare între instituții și era practic o continuare a protocolului încheiat în anul 2009.