Urmând viziunea lui Netanyahu, Trump nu va accepta niciodată un stat palestinian

Am bănuit că președintele Donald J. Trump vede Orientul Mijlociu ca pe o afacere imobiliară, de la bun început, de când i-a dat-o în grijă ginerelui său, declarând că numai Jared Kushner poate s-o rezolve, pe baza relațiilor sale cu șmecherii din regiune.

După decembrie anul trecut, odată cu recunoașterea Ierusalimului drept capitală unică și indivizibilă a Israelului, cu decizia de mutare a ambasadei americane de la Tel Aviv, am presupus că grija Cisiordaniei urmează să fie aruncată în seama regatului Iordaniei, iar a Gazei în seama Egiptului.

Această non-soluție s-a conturat pe măsură ce promisul și așteptatul Plan de Pace Trump, despre care s-a spus că va fi făcut public după Ramadan, n-a mai fost comunicat. Întrebat insistent, ambasadorul Statelor Unite în Israel, fostul avocat pe chestiuni imobiliare al Președintelui, David Friedman, n-a reușit să contureze nici o idee valabilă în legătură cu problema israeliano-palestiniană. Pentru că – în afara unor discuții de tatonare cu Egiptul și Țările Golfului – clamatul Plan de Pace, despre care în fiecare săptămână se spunea că se află în faza finală a redactării, nu există. A confirmat-o indirect consilierul pe Securitate Națională al Casei Albe, John Bolton, cu prilejul recentei sale vizite la Ierusalim: nici vorbă ca Planul să fie prezentat la apropiata sesiune a Organizației Națiunilor Unite.

Între timp, America lui Trump a tăiat peste 200 de milioane de dolari din ajutoarele destinate palestinienilor din Ramallah și Gaza, după ce, la începutul anului, își redusese drastic contribuția la UNRWA (Agenția ONU pentru refugiați palestinieni), invocând în ambele cazuri, interesul național al Statelor Unite și priorități „mai înalte” – adică nici un alt motiv decât aducerea la disperare a palestinienilor și pregătirea acestora pentru acceptarea unei rezolvări de neacceptat: statutul de popor fără țară. Exact ceea ce și-a dorit întotdeauna Regele Bibi, dar fără ajutor american n-ar fi putut realiza niciodată.

Președintele Autorității Palestiniene, Mahmud Abbas, a dezvăluit astăzi că, la ultima vizită, echipa de pace Jared Kushner – Jason Greenblatt i-a pus în față proiectul unei confederații palestiniano-iordaniene. Abu Mazen (numele „de război” al bătrânului și șubredului Abbas) a răspuns că va accepta un astfel de plan doar dacă și Israelul va fi parte a confederației.

Pentru cunoscători (cum e premierul Benjamin Netanyahu) ideea confederației nu e nouă, absurditatea aceasta licăre din timp în timp și se stinge repede, respinsă de ambele părți.

Însă – după recunoașterea indivizibilității Ierusalimului, exluzând orice posibilitate ca partea de Est să devină capitala unui viitor stat palestinian – confederația e cel puțin un bun pretext de discuție și temporizare pentru Israel. Cât privește Iordania, gazdă a generații de refugiați palestinieni, e greu de închipuit vreun argument, oricât de contondent geopolitic, al Americii lui Trump, care l-ar putea convinge pe regele Abdullah al II-lea să-l accepte (ca obedient partener strategic al Statelor Unite în Orientul Mijlociu), fără a fi măturat de pe tron de niște supuși a căror răbdare a ajuns la limita exploziei sociale.