Președintele Trump către președintele Iohannis: Nu mă căuta, o să te caut eu!

Emoție mare pe ambii versanți ai propagandei de la București: președintele Statelor Unite i-a scris președintelui României!

Și-a aruncat din cârcă Donald J. Trump toate problemele lumii, toate încurcăturile lui, l-a dat încolo de tweetuit, s-a așezat în celebrul fotoliu din Biroul Oval și… și-a aprins un trabuc, era să zic. No. S-a gândit la prietenul său Klaus Iohannis, din țara aceea, mică, dar agitată, cu capitala la Budapesta, cu resurse de gaze naturale în Marea Neagră. S-a gândit la clipele minunate petrecute impreună pe peluza Casei Albe, în iunie anul trecut.

Și tot gândindu-se Trump așa – între timp, o haită de consilieri rupeau clanța cu probleme minore, cum ar fi războiul și pacea, vicepreședintele Mike Pence forța cercevelele, făcându-i semnne disperate că a întârziat la brunch-ul cu rugăciune al evangheliștilor, John Bolton, consilierul pe probleme de Securitate Națională agita cu furie ciornele unor amenințări cu foc – i-a venit o idee: să-i scrie președintelui Iohannis.

I-ar fi spus multe, dar nu știa cu ce să înceapă…

Mă puteți acuza de ticăloșie, dar nu mă jigniți bănuindu-mă de naivitate.

Scrisoarea lui Trump către Iohannis ar fi receptată, poate, ca o ofensă, dacă președintele nostru ar da mai des pe la Cotroceni. Din fericire, între un concediu și o vacanță, se adună un vraf de scrisori pe care să vrea și nu le poate citi între o vacanță și un concediu.

Ce spune Trump (mai exact, cel care a redactat rândurile pe care le-a semnat întâiul lider al lumii): n-am putut avea în iulie bilaterala promisă, în marja Summitului NATO de la Bruxelles, au fost alții mai importanți cu care a trebuit să mă întâlnesc. N-o să ne vedem față către față nici peste unsprezece zile, la Adunarea Generală ONU, dar nu deznădăjdui, o să-ți comunic la momentul potrivit când.

Depeșa (nu cred că are lungimea unei scrisori, ci mai degrabă concizia unei telegrame) pare a fi răspunsul negativ la o solicitare de întrevedere.

Mesajul acesta succint de la Washington e, de fapt, o agregare de mesaje. Nici nu vreau să mă gândesc cine i-a sugerat geniului stabil să-l semneze, în forma în care e scris: nu mă căuta, o să te caut eu când o să am chef sau timp destul. Cine i-a sugerat? Niște apropiați, ca să-l parafrazez pe Klaus Iohannis („niște evrei”).

Nu uit cât l-a gâdilat, cât l-a giugiulit diplomatic Trump pe James Ernesto Morales Cabrera, președintele Guatemalei, când acesta s-a repezit să mute primul ambasada de la Tel-Aviv la Ierusalim.

Aproape aș paria că la New York, peste nici două săptămâni, în marja Adunării Generale ONU, președintele Americii va avea o călduroasă întâlnire bilaterală cu Roch Marc Christian Kaboré, președintele Burkinei Faso, care a promis ferm că mută ambasada la Ierusalim, doar că momentan nu-și poate lua ochii de la ceea ce pare a fi o lovitură de stat în desfășurare.

Zisa scrisoare a lui Donald J. Trump către Klaus Iohannis n-ar trebui să ne frustreze. Nu e adresată românilor. Chiar dacă avem ce merităm. Mai exact, referindu-mă strict la președintele României, n-avem. Să mă ierte, dacă vorbesc cu păcat și dacă strategia domniei sale este ca, în primul mandat, să se prezerve intens pentru al doilea.