„Timp de cinci ani, guvernele au negat faptul că supravegherea în masă la nivel global încalcă drepturile dumneavoastră. Și timp de cinci ani, le-am urmărit în instanță. Astăzi am câștigat. Nu-mi mulțumiți: mulțumesc tuturor celor care nu s-au oprit niciodată” , scrie Snowden pe contul său de Twitter.
For five long years, governments have denied that global mass surveillance violates of your rights. And for five long years, we have chased them through the doors of every court. Today, we won. Don’t thank me: thank all of those who never stopped fighting. https://t.co/ARgbI5PKaa
— Edward Snowden (@Snowden) September 13, 2018
Metodele utilizate de Serviciul guvernamental britanic de informații (GCHQ) în interceptarea telecomunicațiilor au încălcat viața privată, fără a oferi suficiente garanții de securitate, a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), informează cotidianul The Guardian.
Care sunt metodele de colectare a informațiilor contestate la CEDO?
În 2013, Edward Snowden a arătat că GCHQ a colectat secret comunicațiile transmise prin internet pe o scară industrială, scrie BBC.
Programele de supraveghere în masă au dezvăluit:
„Tempora” – stocarea masivă a întregului trafic pe Internet, pe care GCHQ îl putea colecta
„Poliția Karma” (Karma Police) – o încercare de a cataloga obiceiurile de navigare ale oricărui utilizator care putea fi identificat online
„Gaura Neagră” (Black Hole) – o imensă bibliotecă digitală cu mai mult de un trilion „evenimente” semnalate pe internet
Agenția britanică avea posibilitatea de a obține date și conținut de la serviciile din SUA și de la companiile americane, inclusiv Apple, Google și Facebook.
Acuzațiile au fost formulate pe baza reclamațiilor depuse de 14 asociații pentru drepturile omului, pentru protejarea vieții private și de jurnaliști. Printre organizațiile care au contestat tehnicile de interceptare se numără Amnesty International, Liberty, Privacy International și Big Brother Watch.
Joi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a dat dreptate.
Ce a spus CEDO?
Judecătorii CEDO au stabilit, în esență, că metodele de interceptare folosite de GCHQ încalcă Articlolul 8 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, care garantează dreptul la viața privată.
Instanța a spus că sistemul de colectare a informațiilor dezvăluit de Snowden nu oferă o garanție adecvată a protejării dreptului la viață privată, pentru că a dus la o colectare în masă de informații, fără un scop precizat de securitate.
În practică, aceasta înseamnă că informațiile personale pot fi accesate de GCHQ, chiar dacă acestea nu au nimic de-a face cu amenințările la adresa securității naționale.
Ce spune decizia CEDO: „Deși nu există dovezi care să arate că serviciile de informații abuzează de puterile lor, dimpotrivă, [este vorba despre serviciul britanic de supraveghere], iar Curtea a observat că procedura de selecție a informațiilor a fost întreprinsă cu atenție și conștiincios de către analiști, instanța nu este convinsă că tehnologia care reglementează selecția segmentelor de internet pentru selecția materialului interceptat pentru examinare sunt suficient de robuste pentru a oferi garanții adecvate împotriva abuzurilor”.
Curtea mai precizează că „cel mai mare motiv de îngrijorare este absența unei supravegheri independente a selecțiilor și a criteriilor de căutare utilizate pentru filtrarea comunicațiilor interceptate”.
Instanța a mai criticat dreptul de a solicita giganților Internetului să predea „date de comunicații” – informații tehnice de bază ale modului în care oamenii au schimbat informații online.
Însă instanța judiciară de la Strasbourg a stabilit că regimul GCHQ de a face schimb de informații digitale cu servicii secrete străine nu a fost ilegal.
Aceasta este prima contestare majoră a legalității acțiunilor serviciilor britanice de informații de interceptare masivă a comunicațiilor, după dezvăluirile făcute de activistul pentru transparență Edward Snowden.