Zâna Ursitoare, cu treabă în Costa Rica

De fapt, toată lumea are foarte puțină treabă în Costa Rica, e un paradis. Bine, nu la fel ca aici, unde n-are nimeni nicio treabă – trai neneacă! – că tare binecuvântat popor aveți. Câmpuri cu recolte, munți cu stațiuni turistice, litoral cu nisip cald, nimeni nu pune osul la treabă, recolte putrezesc, în munți nu se ajunge, nisipul e plin de chiștoace, v-a pus Dumnezeu mâna-n cap! Și în mână are ajutoare sociale.

Deci, am fost la o fetiță la ursit, tare frumușică e, secretul profesional nu mă lasă să vă spun numele ei, dar seamănă cu mama ei, doar că nu duce așa des mâna la nas, ca mafioții. Bine, n-am prea avut ce să-i urez, că are de toate, mai ales cetățenie costaricană. Dacă ați ști câte cereri am acum de ursit cetățenii costaricane, nu mai prididesc, mai ales de la viitori părinți și bunici care lucrează aici, la voi în Parlament. Celei mici i-am ursit să fie deșteaptă, să facă bani, că e plină lumea de fraieri care muncesc pe salariu și n-ajung în Costa Rica nici în excursie. I-am urat să găsească un post bine plătit, la stat, secretar de stat, ministru, vice-prim ministru, nu contează funcția, contează doar ținuta. E bine să ai o ținută de Gală. Că te-ai scos. Dar cel mai bine e să ajungi primar sau ministru, în An Centenar. Sifonezi la bani, de n-ai treabă. Aia mică are mari-mari șanse să prindă un post bun în Costa Rica, la 250 de ani de la independență. În 2021, sunt 200 de ani, nu știu dacă maică-sa are timp să ajungă primar general în capitala San Jose și să-i ardă niște concerte grase, albume de artă și alte prostii din care să-și scoată banii, dar fii-sa sigur prinde ceva la vreo 50 de ani.

Nu că i-ar trebui prea mulți, că îi mai vin plicuri și din țară. Când eram eu la ursit, abia ce-i venise fetei un plic gras și o navetă de whisky, de la un necunoscut care s-a semnat doar T. O fi tac-su, cine știe?

Acu’ m-am întors, că m-a rugat un client, nu vă pot spune cine, să fac o excepție și să-i urez ceva unei fetițe un pic mai mari, care n-a prea avut parte de ursitoare în copilărie, ajungând doar secretară. Acum, că fata are vreo 20 și ceva de ani, m-a rugat domnul respectiv, cu mustață, să-i urez și Irinucăi lui o cetățenie costaricană, pentru orice eventualitate. În rest, se descurcă singur cu darurile, că are și niște ursitoare consultante din Israel.

Altfel, cam șomez în ultimul timp, de când familia tradițională română se străduiește din răsputeri să nu mai facă niciun copil. Ori îi e frică să nu i-l ia vreun cuplu de bărbați, ori n-are bani să-l crească, mai ales că tatăl e în Spania la muncă. Oricum e bine, am auzit că se face referendum pentru făcut copii, iar într-un an-doi, vor să interzică și avortul. După cum știm noi, zânele, sigur urmează un referendum care să oblige bietele femei să procreeze, de-o să mă rupă cu munca. Exact ca la decreței.

Ia uite cât e ceasul?! Trebuia să ajung de vreo juma de oră în Ferentari, am de ursit acolo la vreo zece familii. Dar pot să intârzii, nu e problemă, am înțeles că aici mă suplinește unul, Salam. Ursește ăsta de bani, mașini, țoale, adidași, fără număr, fără număr. Și fără bon fiscal, nu ca proasta de mine, fiscalizată.

Acum mă scuzați, dar am făcut greșeala să accept abonamente la ursit și mă tot freacă unul, de n-am mai apucat și eu o lună liberă. Unul Borcea, nu știu dacă ați auzit de el. La ce ritm are ăsta, zici că umple butelii, nu face copii. Hai să aveți Vreme Bună!