MOARTEA lui Grigorie Leu, anchetată după 60 de ani. Rămășițele episcopului de Huși, ANTICOMUNIST convins, vor fi DESHUMATE

Institutul de Investigare a Cri­melor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a început, împreună cu Parchetul Militar, o acțiune care încearcă să rezolve una dintre marile presupuse crime nerezolvate din Mitro­polia Moldovei și Bucovinei.

Reprezentanții celor două instituții au început marți o acțiune de investigații arheologice, urmând să deshumeze rămășițele pământești ale fostului episcop de Huși, Gri­gorie Leu, care a murit în condiții suspecte la 1 martie 1949.

Conform reprezentanților IICCMER, acțiunea vine după ce urmașii fostului episcop și reprezentanții Episcopiei Hușilor au făcut soli­citări în acest sens, dorind aflarea circumstanțelor reale care au dus la moartea prelatului.

VIDEO Emil Străinu: „Se pregătește un alt vaccin pentru așa zisa boală X. A doua etapă a marii resetări planetare o constituie războiul”

00:10

POLITICĂ CNA sesizează Parchetul General cu privire la AGRESIUNEA Dianei Şoşoacă asupra Presei

00:03

„A sosit astăzi (marți – n.r.) la noi o echipă din cadrul IICCMER, formată din arheologi și specialiști din cadrul Parchetului Militar, care vor începe tot astăzi procedurile de deshumare ale fostului episcop al Hușilor. Acțiunea va dura două zile, iar rezultatele vor fi date ulterior de comisia care va analiza situația. Noi am făcut solicitarea, pentru că există suspiciuni rezonabile privind modul în care fostul episcop al Hușilor a trecut la cele veșnice. Deshumarea va avea loc în curtea catedralei, la est de absida altarului, unde se află mormântul fostului episcop”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Cosmin Gubernat, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Hușilor.

Născut în anul 1881 în satul Țuțucani, comuna Mălușteni, din județul Vaslui, Grigorie Leu a fost al doi­lea copil dintr-o familie de opt, tatăl său fiind preot. În studiile sale a ajuns și la Facultatea de Teologie din Kiev, iar în 1904 a decis să devină preot, fiind hirotonit în același an în satul Oancea, unde activa și ca învățător. El a slujit și pe front, ca preot militar, odată cu intrarea României în Primul Răz­boi Mondial, în 1916, fiind avan­sat, pentru serviciul său, la gradul de căpitan și decorat cu Coroana României.

După unirea Basarabiei cu România, a fost trimis pe malul drept al Prutului cu împuternicire guvernamentală pentru a face mun­că misionară, didactică și căr­tu­rească, înființând, printre altele, Seminarul Teologic din orașul Is­mail. În 1924 a fost avansat ca arhiereu, apoi arhimandrit, fiind uns vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei cu titulatura de Bo­toșăneanul.

Grigorie Leu are le­gături puternice și cu Iașul, fiind numit egumen al Mănăstirii „Sf. Spiridon”, dar, mai apoi, după va­cantarea scaunului episcopal din Argeș, este ales în 1936 episcop ti­tular al acestei eparhii. „Disputa intervenită între episcop și Regele Carol al II-lea, care dorea transformarea Catedralei din Curtea de Argeș în necropolă regală și scoaterea întregului ansamblu episcopal din circuitul patrimonial al Bisericii, va duce la situația în care Grigorie Leu a fost nevoit să aleagă între a renunța la episcopat și a se retrage la Mănăstirea Turnu sau numirea ca episcop la Huși”, au precizat reprezentanții IICCMER într-un comunicat.

Grigorie Leu a devenit episcop de Huși, cel de-al 40-lea din istoria eparhiei, fiind un anticomunist convins, luând poziții publice în acest sens după instalarea regimului.

„În august 1947 a fost acuzat public în Parlament că este un admirator al regimului an­tonescian, că a fost susținător al războiului împotriva URSS, că nu s-a încadrat politic și ideologic la cerințele timpului și că face opoziție fățișă regimului fiind promonarhist și reacționar, pentru toate acestea cerându-se trimi­terea sa în judecata instanțelor civile și bisericești”, au mai completat reprezentanții IICCMER.

Astfel, acesta trebuia să fie pensionat din oficiu și să rămână la o mănăstire. Fiind chemat la București să își expună nemulțumirile, a stat la o cafea cu fostul prim-ministru, iar, plecând de acolo, a acuzat că ar fi fost otrăvit.

În drumul spre Vaslui cu trenul a telegrafiat de la oprirea din Crasna, cerând să vină la Huși să îl aștepte o cunoștință medic, fiind ferm convins că a fost otrăvit, iar starea sa s-a agravat pe zi ce trece.

A doua zi după decesul său, de pe 1 martie, doctorița care l-a îngrijit (și care era cumnata lui – n.r.) a cerut să fie efectuate ana­lize suplimentare fiindcă a găsit în spută urme de arsenic, însă protestele familiei și cererile de deschidere a unul dosar penal s-au finalizat cu arestarea lor de către Securitate.