Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Ioan Ficior a fost acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici.
Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieșit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deținuți, toți făcând parte din colectivitatea contrarevoluționarilor.
Conform actului de sesizare a instanței, în perioada 1 august 1958 – 1 noiembrie 1963, în calitate de locțiitor și comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.
Anchetatorii au mai stabilit că deținuții de la Periprava erau supuși unui tratament inuman, caracterizat printr-o izolare completă de familii și de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiții de cazare mizerabile, frig insuportabil din barăci, sancțiuni fizice pentru abateri minore, hrană deficitară. Deținuții erau în permanență înfometați și însetați, aveau dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor și, nu în ultimul rând, erau supuși unor condițiile de muncă inumane.
Gândul, în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a prezentat în premieră, în 2013, profilul complet lui Ion Ficior, al doilea torționar comunist identificat de autorități, după Alexandru Vișinescu.
Fostul deținut politic Radu Ioan a povestit pentru Gândul din cei trei ani petrecuți la Periprava, sub „bastonul de cauciuc” al lui Ion Ficior, „un om crud”, căruia toți subordonații se străduiau să-i intre în grații prin pedepse și metode care mai de care mai barbare: „Te țineau doi criminali de-ăștia, îți puneau o pânză pe fund, udă, și apoi cu un baston de cauciuc începeau să-ți dea și le numărau. Și când dădeau tu aveai impresia că fesele ți-au crăpat! Urlai! Că n-aveai încotro, fără să vrei. Apoi iar te băteau, încă o dată”, își amintește fostul deținut politic, acum în vârstă de 87 de ani, apoi își duce mâna la ochi, de parcă ar vrea să-și alunge din minte imaginile chinuitoare. De plâns, n-a plâns niciodată.
„Odată, un plutonier s-a repezit la mine ca un tigru și din câțiva pumni m-a dat jos. Nu știu, nu-mi dau seama cum mi-au sărit lacrimile, din șocul ăla poate”, a mai mărturisit Radu Ioan pentru Gândul. În lagărul comunist de la Periprava condițiile erau greu de îndurat: muncă până la epuizare, bătăi, foamete și boli, până într-atât încât moartea părea atunci o soluție pentru toate torturile la care era supus. Nici acum nu știe ce l-a scăpat din fața glonțului atunci când a îndrăznit să-l provoace pe unul dintre paznici. Poate doar simpla revoltă care părea atunci curată nebunie. „Ce mai aștepți? Împușcă-mă, bă!”, i-am zis. El ce-o fi crezut, că oi fi nebun, și m-a lăsat în pace”. Râde cu amărăciune. „Să nu mai spună cineva că n-a fost Holocaust în comunism. Poate că cel german, o fi fost cum o fi fost, dar pe ăsta eu l-am trăit”, încheie Radu Ioan, unul dintre puținii supraviețuitori ai torturilor de la Periprava, povestea spusă chiar în ziua în care torționarul Ion Ficior a fost condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare cu executare.