ȘASE BOLI pe care le poți lua de la PISICA TA

Iată care sunt cele șase afecțiuni ce se pot transmite de la pisică la om:

Boala zgârieturii de pisică

Afecțiunea este cauzată de o bacterie, bartonella henselae, iar posibilele căi de transmitere sunt reprezentate de zgârieturi, înțepături, lingere (pe tegumentul cu leziuni).

Manifestări clinice la om: febră, limfadenopatie, erupții cutanate autolimitante, ce pot duce rar la complicații (endocardită, afecțiuni neurologice).

La pisici, transmiterea se face prin intermediul fecalelor. Pisica, prin toaletare, ingerează bacteria, care duce la îmbolnăvire. De asemenea, se poate transmite și prin intermediul căpușelor.

Simptomatologia la pisici este rar întâlnită. În general, sunt asimptomatice. Pot apărea, în anumite cazuri, febră, limfadenită, letargie și lipsa apetitului.

Diagnosticul la om se pune pe baza anamnezei, a semnelor clinice și a testelor specifice pentru detectarea bacteriei, de la locul mușcăturii, zgârieturii.

Enterita cu Campylobacter

Transmiterea se face prin contact direct cu pisicile ce prezintă scaune apoase, cauzate de această bacterie.

Simptomele la animale: diareea și starea generală proastă. La om apare gastroenterita, alterarea stării generale, cefalee, mialgii, artralgii.

Boala este autolimitantă, însă se pot face teste, din fecale (coprocultura), pentru detectarea bacteriei.

Clamidioza

Produsă de bacteria chlamidofila felis, aceasta se transmite prin contactul direct cu pisicile infectate.

Simptomul principal, atât la om, cât și la animal, este conjunctivita.

Diagnosticul se pune după analiza secreției oculare sau prin test PCR, fiind necesar să se facă o diferențiere de diagnostic, după ce au fost analizate și alte boli ce pot produce conjunctivita la pisici (herpesvirus, calicivirus, mycoplasma).

Dermatofitia

Boala dermatologică produsă de fungi (Microsporum și Trichopyton) este întâlnită la câini, pisici și alte mamifere, însă cel mai frecvent la pisici. La om apar leziuni cutanate, însoțite de mâncărimi intense. În general, sunt localizate, diseminarea apărând doar în caz de imunodeficiență.

La animale apar zone fără păr, cruste. Orice aspect anormal al tegumentului sau blănii ar trebui investigat, diagnosticul punându-se cu ușurință prin teste.

Citește continuarea pe CSID!

Foto: Hepta