„Prin hotărârile pronunțate astăzi, Curtea de Justiție declară că dreptul Uniunii se opune ca un lucrător să își piardă în mod automat zilele de concediu anual plătit la care avea dreptul în temeiul dreptului Uniunii precum și, în mod corelativ, dreptul la o indemnizație financiară în temeiul acestui concediu neefectuat, doar pentru faptul că nu a solicitat concediu înaintea încetării raportului de muncă (sau în perioada de referință)”, statuează un mai recent comunicat publicat de CJUE pe 6 noiembrie.
Comunicatul se referă la hotărârile în cauzele C-619/16 și C-684/16 ale Curții Europene de de Justiție, prin care mai mulți angajatori germani sunt obligați să plătească zilele de concediu neefectuate către angajații care i-au dat în judecată.
Decizia intră în jurisprudența europeană și poate fi invocată pe teritoriul oricărui stat UE, inclusiv România. Hotărârea se aplică în cazul încetării contractului de muncă.
În comunicat se mai menționează că acest drept al angajatului expiră numai în cazul în care angajatorul a oferit în mod efectiv lucrătorului oportunitatea, în special prin furnizarea de informații adecvate, pentru a lua zilele de concediu în cauză în timp util.
Sarcina de a dovedi acest lucru revine angajatorului.
„Lucrătorul trebuie privit ca partea slabă în raporturile de putere dintr-o relație de muncă. Astfel, el se poate abține să își ceară drepturile în mod expres de la angajator, în special dacă aceste drepturi sunt susceptibile de a îl expune la măsurile punitive luate de angajator, care ar putea afecta relațiile de muncă în detrimentul lucrătorului”, explică CJUE.
Pe de altă parte, menționează Curtea, „dacă angajatorul dovedește că lucrătorul s-a abținut în mod deliberat și cu bună știință de la a-și lua concediul anual plătit, după ce i sa oferit posibilitatea de a-și exercita efectiv drepturile, în cazul în care relația de muncă se încheie, angajatorul nu poate fi obligat să plătească indemnizația corespunzătoare”.