Ion Cristoiu: NU CRED în Facebook. E un mod PERICULOS de a-ți rezolva o furie

Jurnalistul Ion Cristoiu a vorbit, într-un dialog cu Adrian Sârbu, despre efectele platformei Facebook și despre faptul că fiecare „se publică singur”, iar apoi se consideră autor.

„Nu cred în Facebook, sunt unul dintre oameni care scrie în fiecare zi, am comentarii pe blog, nu le citesc niciodată. Scriu de trei ani. Indiferent despre ce scriu, și despre Fecioara Maria, ei se înjură între ei. Niciunul dintre cei care comentează textele mele nu citesc„, a remarcat Ion Cristoiu, în interviul acordat pentru Mediafax și Gândul.

El crede că efectele rețelei de socializare se vor vedea în timp, cei care scriu pe Facebook ajungând să le crească și lor conștiința că au devenit autori.

Redăm o parte din interviul acordat de jurnalistul Ion Cristoiu:

Ion Cristoiu: Nu cred în Facebook. Este cea mai mare înșelătorie pentru politicieni puterea Facebook-lui. Cred că este un mijloc periculos de a-ți rezolva o furie. În loc să te duci la vot, scrii pe Facebook, te înjuri cu ăla. Cred că fenomenul Facebook este cel mai primejdios fenomen și s-a văzut și la alegeri. Până la urmă, la vot se duce ăla care nu se consumă pe Facebook.

Adrian Sârbu: Aici nu sunt de acord cu tine. Facebook l-a revelat pe Ponta ca fiind un impostor și în lipsa unei alternative, tot Facebook l-a făcut pe Iohannis președinte.

Ion Cristoiu: E foarte important: la noi rețelele sociale s-au inventat și aici spun eu, când am dat drumul la comentarii, m-am gândit că scriu ceva despre X și acolo cineva, sub protecția anonimatului dă un document. Aici, totuși, rețelele sociale și internetul nu sunt folosite pentru a da lucruri care nu pot să apară în presa mare.

Adrian Sârbu: Uite, a apărut protocolul din 2016, a apărut pe Facebook. E o excepție?

Ion Cristoiu: Nu, dar nu a apărut anonim.

Adrian Sârbu: Fotografiile lui Udrea cu Bica la Paris au apărut.

Ion Cristoiu: Am înțeles, dar acelea nu erau anonime, erau făcute de „băieți”. Ele nu erau tari. Aaa… Dacă Bica se întâlnea cu un agent KGB era tare, erau niște fotografii care apoi au intrat în mașinăria de comentarii. Eu spun de lucruri pe care nimeni nu le dă. Vă dau un exemplu, despre Iohannis, despre care „băieții” nu vor să dea, nu apare nimic.

Adrian Sârbu: Aici am o altă opinie foarte clară. Nimicul nu poate genera ceva.

Ion Cristoiu: O fotografie, un film în care el joacă table la Cotroceni

Adrian Sârbu: Mai publică la Cotroceni. Am văzut o fotografie: el cu un câine lup. Mă întorc. Dacă Facebook-ul e cum spui, înseamnă că între jurnalismul profesionist și Facebook nu poate să existe niciodată o armonie și că Facebook-ul nu poate naște jurnaliști?

Ion Cristoiu: Mihai Eminescu. când a debutat la Familia, putea să debuteze în două feluri: Pe Facebook și scria ce vroia el și unul mai bătrân, așa, care a spus „Măi, știi că ai talent!”. Deci, mare problemă e că nu mai există bucuria pe care am avut-o eu când am debutat. Acu’ te publici singur, în sensul ăsta. La un moment dat, tânărului care scrie pe Facebook îi crește conștiința că și el e autor. O să vedeți cât o să ne coste – pe dumneavoastră ziariștii profesioniști, că eu sunt pensionar. Nu mai e respectul că ăla scrie. Mereu mă gândesc… spunea Arghezi că „mergeam pe stradă, eram tânăr și l-am văzut pe Coșbuc pe trotuarul celălalt. Avea o pălărie”. Păi, domnule Sârbu, poate să scrie cineva în jurnal că m-a văzut pe mine pe trotuarul celălalt? L-am văzut pe Cristoiu, și?