Cetățean de onoare în Orașul Proștilor

Întâi se adună grămadă ciorile, rudele sărace ale Păsării Paradisului. După cum croncăne, știu că sunt sau nu pregătite să se înalțe în tării și să elibereze zăpada.

În noaptea dinaintea primei ninsori, visez mereu Orașul mitic al Proștilor, al cărui cetățean de onoare năzuiesc să devin, Helem, Orașul Proștilor, văzut prin ochii unui povestitor fără egal, Isaac Bashevis-Singer.

… După ce s-a așternut prima zăpadă, strălucind în lumina lunii ca un covor de diamante, cei șapte înțelepți din Helem s-au strâns degrabă la sfat. A căzut norocul peste noi, și-au zis. Străzile s-au umplut de nestemate! Când se va lumina de ziuă, vom strânge comoara și vom trăi îndestulați și fericiți până la sfârșitul zilelor. Însă unul dintre ei i-a trezit pe ceilalți șase din reverie: dacă vor afla de comoară, cetățenii vor da buza din case să o adune și o vor strivi sub ghete!

Uite cum facem, i-a povățuit decanul de vârstă, vom trimite un crainic să le interzică oamenilor să iasă din case, până vom aduna noi comoara. Scurtă le-a fost bucuria – cel mai tânăr din cei șapte i-a prevenit că însuși crainicul trimis să vestească oamenii că nu pot ieși din case va strivi sub ghete comoara.

Au început să se certe și, când era cât pe ce să se încaiere, au găsit soluția: pentru ca picioarele crainicului să nu atingă pământul, va fi purtat pe o masă.

Zis și făcut. Au purtat crainicul din casă în casă. Acela a bătut cu un ciocănel de lemn în fiecare fereastră, până când ultimul om a fost convins să nu se miște. În timp ce cutreierau străzile, înțelepții își făceau, care mai de care, socoteli iscusite. Au decis, în cele din urmă că vor schimba comoara, fie pe o gâscă cu ouă de aur (venit sigur și constant), fie mai bine pe ochelari pentru tot norodul (căci – privit prin ochelari – Helemul le va părea tuturor nu un cătun prăpădit, ci un coșcogeamite metropola).

Când însă s-a luminat de ziuă, cei șapte înțelepți au constatat că, în timp ce purtaseră crainicul prin tot orășelul, călcaseră în picioare comoara.

Abia atunci au priceput că făcuseră o mare greșeală – ei, cei șapte înțelepți care purtaseră crainicul, ar fi trebuit cocoțați pe umerii altor șapte, ca să nu atingă pământul…