Incidentul militar dintre cele trei nave ucrainene (două vedete blindate și un remorcher) atacate de paza rusească de coastă, în timp ce, deplasându-se de la Odessa spre Mariupol, urmau să intre din Marea Neagră în Marea Azov prin strâmtoarea Kerci, e doar un episod din războiul nedeclarat al Rusiei împotriva Ucrainei, declanșat în februarie 2014.
Răspunsurile la întrebarea „de ce acum?” pot aduce unele clarificări – scăderea de popularitate a președintelui Putin, în urma protestelor iscate de reforma pensiilor din Rusia, pe fondul nemulțumirii cronice față de situația economică precară, nevoia președintelui Poroșenko, cu trei luni înainte de alegeri, de a încerca să țină trează atenția marilor puteri ale lumii asupra Ucrainei, pe care par a o fi uitat.
Însă incidentul din strîmtoarea Kerci relevă slăbiciunea fără precedent a instituțiilor internaționale, neputința acestora de a se mobiliza, de a preveni și soluționa, explicată de interesele geoeconomice divergente ale statelor care le compun.
Această nouă agresiune a Rusiei a stârnit reacțiile unei retorici diplomatice care nu mai impresionează pe nimeni, în nici un caz puterea de la Kremlin. Exprimarea preocupării constante, a „îngrijorării profunde”, apeluri la „reținere și la detensionare”.
Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite s-a întrunit în regim de urgență. O urgență inutilă, câtă vreme – Rusia având drept de veto – nu rezolvă nimic.
Statele Unite consideră incidentul militar din strâmtoarea Kerci un „act arogant”, care trebuie „condamnat” vehement de comunitatea internațională.
Uniunea Europeană emite semnale quasi-nule.
NATO a invitat Ucraina la dezbateri în comisia mixtă. Altceva nici nu prea poate face NATO, în afară de a stărui să-și întărească flancul estic, securizându-și propriul teritoriu.
În ziua când – probabil, curând – rușii vor intra în Mariupol (mișcare strategică după anexarea Crimeii), comunitatea internațională se va arăta, probabil, la fel de șocată, deși pentru toată lumea e de multă vreme limpede cine controlează Marea Azov și strâmtoarea Kerci. Vor urma atunci alte comunicate, exprimarea altor îngrijorări, alte apeluri la calm și nici o soluție în fața agresiunii rusești.