După ce ați urmărit neputincioși Ședința solemnă comună a Senatului și Camerei Deputaților consacrată celebrării Centenarului Marii Uniri, am și vești bune.
Tot astăzi, Parlamentul a adoptat două legi de maximă importanță pentru țară. Românii vor avea de acum înainte Ziua Dăruirii, pe 25 septembrie, și Ziua Prefectului, pe 2 aprilie.
Dovadă însemnătatea lor, cele două acte normative au trecut în regim de urgență – altele zac acolo cu anii sau cu legislaturile.
Ziua Dăruirii e inițiativa senatorului PSD Niculae Bădălău, proaspăt ministru al Economiei. Am încrederea că Bădălău va duce mai departe cu mândrie moștenirea predecesorului său Dănuț Andrușcă. Pentru asta e suficient să citesc expunerea de motive a legii – „Dăruirea este, înainte de toate, un act profund și personal, izvorât dintr-o nevoie umană, aceea de a fi bun, generos: de a oferi celuilalt, de a te simți împlinit, de a contamina pe alții de bucuria vieții”. Și premierul Dăncilă a simțit nevoia să citeze această vibrantă frază în „Punctul de vedere al Guvernului”, subliniind că Ziua Dăruirii le va oferi românilor mai multe „manifestări culturale, educative, artistice, de voluntariat, cu caracter social”.
În ce privește Ziua Prefectului, expunerea de motive e la fel de invoaltă: „Este indiscutabil faptul că prin competență, cinste și corectitudine prefecții României, specialiști în diferite domenii, au contribuit la ridicarea țării noastre din punct de vedere economic, cultural și social, prin activități corecte, competente”. Dăruind bucuria vieții unui număr de 43 de oameni (păcat că nu sunt mai mulți), inițiatorul legii (să mă ierte, nu i-am reținut numele) trebuie să se fi simțit ca la 25 septembrie.
Sub inspirație bădălistă, încerc și eu un modest exercițiu de bunătate și generozitate, cu speranța că voi contamina Parlamentul cu următoarele propuneri: Ziua Autostrăzilor, Săptămâna Muncii pe Bune, Ziua Națională fără Prostie, Ziua în care se vor Ține de Cuvânt, Noaptea Devoratorilor de Oferte Electorale.