IUBESC ȚARA ASTA! Avem tot ce ne trebuie. Dana ȘTEFĂNESCU, fotograf: Nu fac lucrurile pentru că trebuie, ci pentru ca așa SIMT

„Văd frumusețea în orice loc prin care trec și văd frumusețea oamenilor, în orice om văd un lucru frumos.”

Dana Ștefănescu a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate Gândul.info și MEDIAFAX, despre succesul în cariera de fotograf dar și despre valori : „Libertatea mea constă în faptul că am avut curaj, deși nu mi-a fost ușor să renunț la tot ce construisem până la o anumită vârstă și să-mi urmez inima.”

ACTUALITATE Rețeta tradițională de PIFTIE din Maramureș. Secretul gospodinelor ca să îți iasă preparatul limpede și închegat

10:36

ACTUALITATE Radu Gavriș, adjunctul șefului Poliției București, declarat INCOMPATIBIL de Agenția Națională de Integritate. MOTIVUL deciziei ANI

10:36

Redăm intergral interviul acordat agenției MEDIAFAX și Gândul.info de Dana Stefanescu.

Reporter: În ce stă puterea ta?

Dana Ștefănescu: Puterea mea …Păi, cred că puterea mea vine din a face ceea ce îmi place să fac, nu fac lucrurile pentru că trebuie ci pentru ca așa simt că vreau să le fac și atunci lucrurile ies.

Reporter: În ce stă libertatea ta?

Dana Ștefănescu: Libertatea mea constă în faptul că am avut curaj, deși nu mi-a fost ușor să renunț la tot ce construisem până la o anumită vârstă și să-mi urmez inima. Să fac ceea ce simt că trebuie să fac, negândindu-mă la felul în care societatea m-a învățat că trebuie să fac lucrurile. Libertatea mea stă în bucuria de a face lucrurile care îmi plac cu pasiune și multă iubire, cu recunoștința celor care îmi cunosc munca și mă apreciază, și asta îmi dă putere să merg mai departe, face ca lucrurile să funcționeze mai frumos și mai bine decât mi-am putut eu închipui.

Reporter: În ce stă frumusețea ta?

Dana Ștefănescu: În a vedea lucrurile frumoase din jurul meu. Este clar că este o reflexie a ceea ce este în mine… Văd frumusețea în orice loc prin care trec și văd frumusețea oamenilor, în orice om văd un lucru frumos.

Reporter: Dacă te-ai întâlni cu tine, cea de la 15 ani, EA ar fi mulțumită de tine? Îi mai datorezi ceva?

Dana Ștefănescu: Frumoasă întrebare! Cred că sunt acolo unde am vrut să ajung, îmi place femeia care am devenit în toți acești ani, am muncit cu mine ca să jung aici și cred ca am ajuns aici pentru că mi-am urmat inima.

Reporter: Cât din cea care ești acum este rezultatul greșelilor pe care le-ai făcut?

Dana Ștefănescu: Nu știu dacă este rezultatul greșelilor, sigur că am făcut greșeli și am învățat din asta, dar cred că este mai mult rezultatul alegerilor pe care le-am făcut la un moment dat al vieții mele. Sigur că m-am și învinuit, așa cum face majoritatea dintre noi, dar, când am început să înțeleg lucrurile, le-am acceptat așa cum sunt și mi-am spus: „ce-am de făcut în acest moment decât să devin cea care vreau să devin”. Și asta am făcut.

Reporter: Ce consideri că este extraordinar în viața ta?

Dana Ștefănescu: Extraordinar…în primul rând că am o fetiță care este minunată și care este sigur cel mai mare fan al meu, al muncii pe care o fac, dar în același timp este și cel mai bun critic al meu. Dar dincolo de asta, fac ceea ce îmi place și ceea ce simt și cred că asta este cel mai important. Să-ți urmezi calea așa cum simți, dincolo de rigorile societății. Să fii tu cel care vrei să fii, să te crezi tu pe tine.

Reporter: Care este miracolul vieții tale, dacă a existat vreunul?

Dana Ștefănescu: Ooo, au existat multe, foarte multe miracole. Trebuie doar să fim atenți la ele pentru că ele sunt permanent. Cel puțin eu găsesc un miracol în fiecare răsărit de soare, găsesc un miracol în fiecare apus, găsesc miracole în felul în care se întâmplă lucrurile, trebuie doar să fii atent și trebuie să le observi și să te bucuri de fiecare moment, să fii conștient, că despre asta este vorba de fapt.

Reporter: Care este cea mai mare șansă pe care ai primit-o de la viață?

Dana Ștefănescu: Cred că curajul de a mă reinventa. Pentru că am avut o activitate de 24 de ani într-un domeniu care nu are nicio legătură cu ceea ce fac eu astăzi, cu domeniul artistic, și că m-am lăsat să-mi descopăr acest har pe care l-am primit. Este magic ca oamenii să se regăsească în acele imagini, să simtă că sunt acolo, pe străduța aia plină de frunze, că tot este toamnă, și să-mi spună că sunt cei mai fericiți când văd fotografiile mele, asta este un lucru extraordinar. Să poți să dai stări de spirit oamenilor, să fii în folosul oamenilor, pentru că practic ești în folosul lor când ei văd fotografiile tale și se simt într-un anumit fel.

Reporter: Care este cea mai frumoasă zi pe care ai trăit-o în carieră, în ceea ce faci acum, nu mă refer la partea de avocatură.

Dana Ștefănescu: Păi, indubitabil, cea mai fericită zi a mea a fost când o fotografie de iarnă de la „Caru” cu bere”, pe care eu am realizat-o iarna, a făcut înconjurul lumii. Și, în acea zi, am primit sute de mesaje de la oameni din toate colțurile lumii, în care îmi spuneau că poza este de poveste. Mă întrebau unde a fost realizată această fotografie pentru că nimeni nu știa unde se află Bucureștiul. Le spuneam că este Capitala României și că este un oraș extraordinar de frumos. Și-mi spuneau: „vom veni la anul în concediu, nu știam de acest loc, dar vom veni!” Au venit! Mi-au scris, mi-au trimis fotografii ! I-am întrebat: „cum vedeți voi Bucureștiul, acum că ați ajuns, și mi-au spus că este fascinant! Și asta mi se pare extraordinar: că oameni din afara țării vin și văd frumusețea pe care eu o văd în acest oras, care știm cu toții că este foarte controversat. Cu Bucureștiul ai două variante: ori îl urăști, ori îl iubești! Și cred că eu când realizez aceste fotografii, el simte (orașul) asta, simte pasiunea cu care eu îl iubesc, cu care eu realizez fiecare fotografie, și asta îmi întoarce înapoi, aceeași iubire de frumos. Dar clar, pentru că mă întorc la întrebarea ta, acela a fost momentul de maximă recunoștință pentru ceea ce mi se întampla, pentru că realizam fotografii de două luni de zile când mi s-a întamplat acest lucru. Și, într-adevar, acea fotografie este o fotografie de poveste, e ca o pictură, într-adevar.

Reporter: Care a fost cea mai frumoasă zi din viața personală?

Dana Ștefănescu: Când s-a născut fetița mea. Este un sentiment, acela de a fi mamă, minunat! Dincolo de orice realizare profesională! Aceea a fost ziua cea mai minunată din viața mea. Când am simțit-o în brațele mele.

Reporter: Care sunt oamenii cei mai importanți din viața ta și de ce?

Dana Ștefănescu: Sunt oamenii care mă ajută să evoluez atât spiritual cât și în ceea ce fac, pentru ca este foarte important ca oamenii cu care vii în contact să îți arate și ei cum văd lucrurile în felul lor. Și tu să poți să te inspiri din orice cuvânt, din orice idee pe care ei o au. Sunt oamenii care m-au sprijinit și care au rămas alături de mine chiar atunci când lucrurile păreau să stea pe loc, pentru că nu tot timpul a fost o evoluție, și sunt recunoscătoare pentru acești oameni și mă rog în fiecare zi pentru astfel de oameni în viața mea.

Reporter: Ce înseamnă familia pentru tine?

Dana Ștefănescu: Familia…fetița mea este familia mea și ea este primul susținător al meu și cel mai bun critic și cea care mă face să am puterea de a merge mai departe. Și dacă am o zi proastă, ea îmi spune: „mami ridică-te, ești puternică și poți să faci orice!”. Și, din momentul acela, prind aripi.

Reporter: Cum ți-a venit ideea proiectului foto „Prin Bucureștiul meu”? Ce legătură a fost cu profesia dinainte, cu viața ta, care a fost declicul ?

Dana Ștefănescu: Da… Am primit foarte multe semne, sunt atentă la semne, să plec din acea latură, din avocatură. Și-am zis: Ok, plec, dar trebuie Doamne, să-mi arăți care este drumul meu în viață și am plecat de acolo, am început să colind Bucureștiul, să văd ce locuri minunate sunt în acest oraș și, probabil că vedeam asta dintotdeauna cu ochii, dar în momentul în care am avut curaj să ridic camera și să fotografiez acele locuri și le-am postat pe rețelele de socializare, foarte mulți oameni din zona artei m-au încurajat să continui. A fost…cum ai zis și tu… ce rol au oamenii… Ăsta este rolul oamenilor: de a susține, de a-ți arăta la un moment dat, când poate nu știi care e drumul tău, să-ți arate: „mergi pe drumul ăsta că faci bine ce faci, că faci lucrurile înt-un alt fel, un fel al tău personal, original”. Și asta te face să mergi mai departe, să ai puterea să continui și să găsești tot timpul noi moduri de a ajunge acolo unde simți că vrei să ajungi, adică foarte sus în tot ceea ce întreprinzi, să evoluezi. Ajungi la niște rezultate care te uimesc până și pe tine! Eu mă uit la multe fotografii și mă intreb: Oare eu le-am făcut? Ăsta este sentimentul, mi se par ireale, mi se par că mă duc într-o zonă dincolo de real. O lumină care tot timpul apare în aceste fotografii.

Reporter: Ce neliniști ai avut legat de siguranța vieții de zi cu zi, plecai dintr-o meserie care îți asigura traiul, un confort, pentru ceva ce nu știai dacă îți va asigura mai departe acest confort.

Dana Ștefănescu: Sigur. Și am plecat dintr-un loc în care aveam mai mult decât necesarul traiului de zi cu zi. De asta spun că am avut norocul, am avut puterea de a depăși acea zonă de confort, pentru că, bineînțeles, m-am gândit, am un copil acasă, trebuie hrănit, trebuie avut grijă de el, dar mi-am spus: dacă aici nu mă mai împlinește, înseamnă că trebuie să existe ceva mai bun! Și într-adevăr lucrurile așa s-au aranjat, chiar dacă nu de la început. Dar, ușor, ușor, pentru că toate aceste fotografii ale mele au fost apreciate, am început să vând tablouri și asta continui să fac și astăzi. Și sunt convinsă că voi vinde din ce în ce mai mult pentru că sunt tot mai mulți oameni care își doresc să achiziționeze tablouri. Și de asta spun, când ți se dă un har să mergi pe un alt drum ți se dau și oamenii potriviți, ți se deschid toate drumurile chiar dacă aparent pare că ești într-un blocaj și nu vezi cum se vor aranja lucrurile. Ele se aranjează așa cum trebuie și la timpul potrivit. Când ești pregătit să primești absolut tot ceea ce-ți este dat ție.

Reporter: Ce ai pierdut și ce ai câștigat urmând acest drum?

Dana Ștefănescu: Cred că n-am pierdut nimic, am avut numai de câștigat. Am avut de câștigat pentru că am reușit a doua oară, reușisem în avocatură și reușisem acum într-o altă latură, artistică. Cred că am câștigat mult mai multă încredere în mine, deși pare paradoxal. Fiind avocat, evident că ai o încredere în tine, că vorbești în fața unei întregi săli de auditoriu, dar este un alt fel de încredere în tine, o încredere în tine a faptului că poți orice. Dacă îți dorești să jungi ceva sau cineva, chiar poți. Noi ne creăm propria viață. Ceea ce este în noi, asta reflectăm în exterior. Ceea ce dăm, asta primim.

Reporter: Unde și cum te vezi peste 10 ani?

Dana Ștefănescu: Sunt deschisă la orice fel de oportunități, la orice fel de a descoperi sau redescoperi alte daruri, pentru că sunt convinsă că nu este singurul har sau dar care mi s-a dat. Dar, în ceea ce privește fotografia, pentru că la momentul ăsta doar despre ea pot să vorbesc, mă văd facând expoziții în străinătate, pentru că deja vin de acolo propuneri. Îmi doresc să ajung acolo și-mi doresc ca fotografiile mele să fie cunoscute în toată lumea pentru că este vorba de munca mea, de ce transmit fotografiile mele și este firesc să-ți dorești ca aceste fotografii să ajungă în cât mai multe case din toată lumea.

Reporter: Ai avut o meserie în care o femeie răzbate greu, ai intrat în alta în care ca femeie se răzbate greu. Ce experiențe ai trăit, cum comentezi?

Dana Ștefănescu: Cred că sunt un om norocos, o repet, pentru că în momentul în care am început să lucrez, să fac fotografii, au venit spre mine fotografi renumiți, profesioniști, și îmi lăudau munca. La început am crezut că o fac ironic, sincer. Și le-am spus: „dacă vrei să faci lucrul asta, e problema ta, eu nu mă consider un fotograf celebru, fac lucrurile astea pentru că așa le simt” și ei îmi spuneau „ nu, nu, nu, tu n-ai înțeles, faci lucruri pe care noi nu le facem sau vezi lucruri pe care noi nu le vedem deși am urmat o școală”. Eu nici acum nu am făcut niciun curs de fotografie. Și, în acelasi timp, tot ei m-au sfătuit să nu fac acest curs de foto pentru că fotografiile mele sunt, cei care se pricep spun, unice. Dar cum mi-ai spus, m-am gandit și eu întâi că este o lume a bărbaților dar probabil că au simțit faptul că eu acest lucru îl fac din pasiune și cu iubire și că n-aș fi, practic. nicio concurență, sau…nu știu, habar nu am, dar au venit spre mine cu drag, chiar cu drag au venit și sunt alături de mine în continuare.

Reporter: Ce înseamna România pentru tine?

Dana Ștefănescu: Mi se pare o țară …este o țară minunată, este….. N-aș pleca de aici. Consider că, dacă m-am născut în această țară, m-am născut cu un scop în această țară. Sigur că îmi place să merg și să vizitez în altă parte. Un lucru mă doare, faptul că nu se pune accent pe istoria noastră, adică pe arhitectură, ca să spunem așa, eu asta fac, realizez fotografii și mă întristează când văd clădiri vechi neîntreținute, care dau să cadă tencuiala, sau observ case de patrimoniu care au o placuță la un moment dat și spune „această casă se va demola” și încerci să tragi niște semnale de alarmă și nimănui nu-i pasă. Și după aceea, acele case se dărâmă și construim blocuri sau magazine sau … lucrul ăsta mă doare într-adevăr. Dar ca țară, avem o țară minunată, iubesc țara asta! Așa cum iubesc și Bucureștiul, consider că avem tot ce ne trebuie, numai ca noi, fiecare individ în parte, să facem ceva pentru aceasta țară. Să nu așteptăm tot timpul să facă alții, să facem noi, fiecare. Dacă fiecare ar face ceva, sunt sigură că la un moment dat lucrurile s-ar rezolva și din punctul acesta de vedere, să ne …să ducem mai departe această istorie și locurile astea minunate pe care le avem.

Reporter: Cum vezi, cum îți imaginezi Romania peste 10 ani?

Dana Ștefănescu: Frumoasă întrebare.. Da, mi-o imaginez din ce în ce mai frumoasă. Oricum, schimbări se fac în fiecare zi, trebuie doar să nu vrei să le vezi. Sigur, poate nu în ritmul în care ne-am dori noi, dar evoluăm, e evident, și la nivel de țară. Și sper într-o reconstrucție a clădirilor începând cu Bucureștiul, pentru că este Capitala noastră, dar o reconstrucție a tuturor orașelor, pentru că am fost și am fotografiat Sibiul, am fotografiat Brașovul , am fotografiat Timișoara, am fotografiat Constanța, sunt niște locuri de poveste dar toate sunt aproape niște ruine. Eu simt frumusețea acelor locuri, trecute este adevărat, și în imaginile mele par altfel. Toată lumea îmi spune, locuiesc în Constanța, m-am născut aici, în fotografiile tale totul arată altfel, dar sper într-o zi în care toată lumea să vadă aceste lucruri și toată lumea să le aprecieze .

Reporter: Unde vezi viitorul copilului tău?

Dana Ștefănescu: Sigur că este alegerea ei unde va dori să trăiască și unde va vrea să facă lucruri, dar m-aș bucura să rămână aici și să construiască alături de mine și alături de alți oameni această țară. Pentru că, dacă așa, fiecare plecăm câte unul, câte unul, câte unul, ce se va alege din această țară? Ea are acest lucru de la mine, aceste valori, o încurajez. Sigur, la timpul în care va trebui să ia o decizie, o voi încuraja și o voi sprijini indiferent de ce va alege dar m-aș bucura să rămână aici, să pună umărul la tot ce se construiește în această țară.

Reporter: Ce te-ar face atât de fericita încât să spui: Clipă, oprește-te?

Dana Ștefănescu: Cred că aș putea să spun lucrul ăsta chiar și azi. Sunt acolo unde îmi doresc, fac lucrul care îmi place, sunt deschisă pentru orice, adică nu găsesc că doar fotografia este unicul lucru pe care l-aș putea face, cred că pot să fac foarte multe lucruri și cred că cel mai important este să fii conștient de clipa prezentă. Și acum eu sunt recunoscătoare că sunt aici cu tine și că pot să vorbesc despre lucrurile pe care eu le-am realizat până la această vârstă.