Amos Oz a plecat puțin

Cel mai important scriitor israelian în viață s-a stins ieri, așa cum anunța fiica și colaboratoarea sa, Fania Oz-Salzberger, „în pace, după o scurtă luptă cu cancerul”.

Dreapta israeliană, care – fiindcă Oz a susținut soluția a două state și a luptat pentru cauza palestinienilor – l-a acuzat de trădare de țară, acum îl plânge cu lacrimi de crocodil. Regele Bibi se întrece astăzi în elogii.

Amos Oz și-a plătit cu vârf și îndesat opțiunile de conștiință. Nu i s-a acordat niciodată Nobelul pentru Literatură, nici Nobelul pentru Pace (l-ar fi binemeritat și pe acela).

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Un om, un artist, un luptător pe ale cărui texte am silabisit primele cuvinte în ivrit. Un om, un artist, un luptător ale cărui idei le-am urmărit ca pe Steaua Polară, ca să nu mă rătăcesc în lumea înșelătoare a Orientului Mijlociu, un om al cărui Adevăr voi veghea să nu se stingă.

Ultimul interviu cu Amos Oz a apărut în cunoscuta publicație a evreilor americani din America (The Forward – Forverts, în idiș).

Doamna Naomi Zeveloff a vorbit cu el, în urmă cu o lună, despre ultima carte, „Dragi zeloti. Scrisori dintr-o țară divizată”. (Zeloți – nu în înțelesul istoric de sectă iudaică din vremea stâpânirii romane – ci ca simbol al intoleranței violente).

Fanatismul a fost, mai ales în ultimele decenii, unul dintre subiectele sale preferate de meditație.

Cartea cuprinde trei eseuri, în care Amos Oz încearcă să identifice resorturile fanatismului, nu doar pe cele culturale, ci și pe cele clinice. Există – îi mărturisește și publicistei Naomi Zeveloff – o genă fanatică în fiecare ființă umană, un potențial de fanatism, ale cărui prime manifestări apar, de regulă, în familie, atunci când încercăm să-i schimbăm după chipul și asemănarea noastră pe cei dragi, convinși că doar noi știm ce e mai bine și ce e rău pentru ei. Într-o a doua etapă a fanatismului, ajungem să detestăm tot ce nu se potrivește cu principiile noastre. Până la ură și violență nu e decât un pas.

Soluția? Să ne ascultăm adversarii, cu interes și cu simțul umorului – avem o șansă de-ai înțelege și antidotul la fanatism.

Ascultă-i, ascultă-i, ascultă-i pe cei care au alte opinii decât ale tale, îndeamnă Oz. Ascultă toate vocile, pe cele teribile, periculoase, diabolice, înainte de a le respinge.

… Mediterana e la 20 de minute de apartamentul său din Tel-Aviv. Amos Oz se plimba în fiecare dimineață, până în ultimele zile, pe malul mării. Privea „vântul împingând norii pe cerul întunecat”, asculta „ciripitul păsărilor, țipetele păunilor”.Cât să înțeleagă că natura se amuză când oamenii pronunță sentințe de felul „etern”, „niciodată”, „pentru totdeauna”…