Ambasada Federației Ruse, contrazisă de STALIN. Ion CRISTOIU publică STENOGRAMA unei întâlniri din 1946

Jurnalistul Ion Cristoiu publică pe blogul său, cristoiublog.ro, „Gîndul de vineri, 4 ianuarie 2019”, în care redă stenograma întâlnirii din februarie 1946 dintre Iosif Stalin și o delegație a Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), în replică la încercarea Ambasadei ruse de a nega abuzurile comise de Armata Roșie.

În preajma Sărbătorilor, Ambasada Rusiei la București a publicat un mesaj pe Facebook prin care spunea că Armata Roșie nu s-a ocupat de violuri și tâlhării, ci a eliberat de fascism țările Europei de Est și Europei Centrale.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Redăm integral relatarea pe care jurnalistul Ion Cristoiu o are pe blogul său, în ediția de vineri:

Ambasada Federației Ruse la București – contrazisă de Stalin

Pe 28 decembrie 2018, la ora 16.30, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse la București a fost postat un text care pune la îndoială adevărul istoric potrivit căruia ajunsă pe teritoriul românesc Armata Roșie s-a dedat la grave abuzuri împotriva populației civile:

„Pe parcursul unei lungi perioade de timp, în presa occidentală și cea românească apar periodic diverse publicații menite să-i denigreze pe ostașii Armatei Roșii care au eliberat de fascism țările Europei de Est și Europei Centrale. În cadrul acestei perpetue campanii de propagandă, ostilii critici anti-sovietici și anti-ruși încearcă insistent să-i convingă pe oameni că Armata Roșie era o adunătură de tâlhari și violatori care nu știau de nicio milă față de populația civilă. Astăzi asistăm la o revitalizare a acestei campanii. (…)

Mitul creat de cei cu atitudinea antirusă, cu acel «Davai ceas, davai palton» (tradus din «Dă ceasul, dă haina»), conform căruia trupele sovietice au jefuit masiv populația românească în 1944, are prea puțin de a face cu realitatea. (…)”

În replică la această încercare a Ambasadei ruse de a nega abuzurile comise de Armata Roșie după intrarea pe teritoriul românesc, voi apela la un document istoric:

Stenograma întâlnirii din februarie 1946 dintre Stalin și o delegație ARLUS

Între 25 ianuarie – 25 februarie 1946, o Delegație ARLUS vizitează URSS la invitația Asociației sovietice VOKS. Din delegație au făcut parte: Prof. dr. C.I. Parhon președintele ARLUS-ului, Mihai Magheru, secretar general ARLUS, dr. Simion Oeriu, comisar general pentru Aplicarea Armistițiului și vicepreședinte al ARLUS-ului, prof. Al. Rosetti, rectorul Universității din București, Victor Eftimiu, președintele Societății Scriitorilor Români, prof. Andrei Oțetea, rectorul Universității din Iași, prof. Emil Petrovici, rectorul Universității din Cluj, colonel Egizzio Massini, directorul general al Operei Române din București, Dora Massini, soprană la Operă, soția lui Egizzio Massini, Teodor Rudenco, șeful Secției Cultură a CC al PCR, A. Popper, directorul editurii Cartea Rusă, Mihai Gheorghiu Bujor, unul dintre fondatorii PCR, membru ARLUS, Constantin Papadopol- Calimah, traducător, membru ARLUS, Lascăr Catargiu, în vârstă de 74 de ani, șeful Secției Economice a ARLUS, fiul marelui politician Conservator Lascăr Catargiu.

Delegația a fost primită de Stalin, singura delegație română de intelectuali dintre multele venite la Moscova după 23 august 1944, care s-a întâlnit cu Conducătorul URSS.

Ce s-a discutat la întâlnirea respectivă n-am putut afla din presa vremii. În volumul lui Gheorghe Buzatu, intitulat „România sub Imperiul haosului (1939-1945)”, RAO, 2007, am dat peste documentul Stenogramă-Delegația ARLUS în URSS primită de I. V. Stalin. Îl redau în întregime:

„Stalin: Câte universități sunt în România? Există învățământ primar obligatoriu? Atunci înseamnă că la Dv. nu există analfabetism? În această situație, nu sunt comisii ce acționează împotriva părinților care nu-și trimit copiii la școală? Statul se îngrijește de așa ceva? Sunt teatre în România? Cum se simt maghiarii sub stăpînirea românească?

Parhon: Cei democrați se înțelegeau, cu ceilalți – mai puțin. Mai sunt reacționari, și la ei, și la noi, dar cu vremea îi vom învinge. Petru Groza le vorbește în limba lor și are mare trecere la ei…

Stalin: Sunt și școli maghiare?

Petrovici: Da. Nu este sat maghiar fără școală primară maghiară; au o mulțime de școli secundare și o universitate de stat în Cluj cu limba de predare maghiară.

Stalin: Polonezii în Statele Unite n-au nici o școală, nici primară. Armata Roșie a provocat dezordine în România? Pentru că disciplina este foarte mare într-o armată în război, dar e mai greu să păstrezi aceeași disciplină când războiul s-a sfârșit.

Parhon: Sunt cazuri, dar multe provocate de ai noștri, care s-au îmbrăcat în uniforme rusești. Prezența armatei e necesară.

Stalin: Noi am fost informați că în Polonia și Iugoslavia s-au petrecut lucruri care nu sunt spre onoarea Armatei Roșii. Ar fi de mirare ca la Dv. să fi fost altfel. Ce gândesc ceilalți… (membri ai delegației)?

Massini: Eu sunt colonel în Armata română și ca militar, pot afirma că comandanții sovietici țin o disciplină magnifică.

Stalin: În timp de război, disciplina a fost foarte tare, dar în timp de pace disciplina scade.

Petrovici: Comandanții sovietici au bunăvoință și doresc mult să țină ordinea și disciplina. Din nenorocire, sunt și elemente care, în diverse ocazii, produc dezordine. Populația este convinsă de aceasta. Aceste dezordini creează dificultăți ARLUS-ului și mișcării de democratizare a țării. Cred că comandanții ar putea să fie mai severi.

(Stalin se joacă cu un creion roșu pe un bloc).

Stalin: În ce orașe?

Petrovici: Cluj, Brașov, Sibiu. Nu, la Cluj nu mai sunt, dar la București.

Stalin: Dăunător pentru Armata Roșie.

Petrovici: N-am confundat Armata Roșie cu aceste elemente.

Stalin: Știu. Dar trebuie să mi se spună totul, ca să iau măsuri. În Polonia mi s-au plâns, în Iugoslavia la fel. Nu se poate ca în România lucrurile să fie clare. Cu cât veți spune mai franc adevărul, cu atât va fi mai bine.

Oțetea: La Iași, a fost o situație gravă până în decembrie [1944], dar incidentele au fost semnalate autorităților rusești, încât s-au luat măsuri. Incidentele au încetat.

Stalin: Trebuie să știți că avem 11 milioane de oameni sub arme și că nu toți sunt sfinți. Sunt elemente vicioase contra cărora luptăm. Am pus această întrebare spre a putea lua măsuri împotriva acestor elemente vicioase (vorba devine domoală, înceată).

Rudenco: Reacționarii pretind că elemente ale Armatei Roșii produc tulburări. Aceste cazuri se reduc în realitate la faptul că românii, elemente din Armata Română, se îmbracă în uniforme rusești și se dedau la jafuri. Lucrul acesta este exploatat de reacționari ca să compromită Armata Roșie. Dar nu numai atât, chiar reacționarii înscenează asemenea incidente, îmbrăcând jefuitori în uniforme ale Armatei Roșii.

Stalin: Mai are cineva de pus vreo întrebare?

Rosetti: Institutul de limbă și cultură rusă de lângă Universitatea București are nevoie de doi profesori și un director care ar fi bine să fie sovietici.

(Stalin notează).

Stalin: Dacă aveți nevoie de cărți, dați o listă de ce anume aveți nevoie. Ar fi bine să dați în scris ceea ce cereți. Vom reflecta și, dacă va fi posibil, vom face totul.

Parhon și Petrovici: În special de buletinele de specialitate publicate de universități.

M: Am cerut Voks-ului și acesta ne-a trimis foarte multe, dar mai trebuie lucrări de specialitate. Acum am cerut acestea în special și cred că Voks ne va satisface. Ne interesează filme și dl Kemenov ne ajută. Ne-a dat chiar acum un aparat, dar ne mai trebuie. De asemenea, Voks se ocupă de crearea legăturilor de corespondență între oamenii de știință ruși și români. Pentru masele largi ne trebuie film și aparate. Am primit un ajutor larg din partea oamenilor de artă și știință sovietici care ne-au vizitat și cred că acest sistem trebuie intensificat, căci s-a bucurat de mare succese, chiar de entuziasm. Reprezentanți ai artelor diferitelor naționalități sovietice, ucrainene și georgiene ar fi bine-veniți. Am vorbit cu Kemenov, am fost ajutați de Comisia Aliată de Control, Generalii Susaikov și Vinogradov, și de Ambasadă, Kavtaradze și Dangulov.

Stalin: Ce s-a primit trebuie uitat. Spuneți ce doriți să primiți.

Molotov: În timpul cât ați stat aici ați văzut tot ce ați dorit?

Toți: Spunem că nu, fiindcă n-a fost vreme.

Stalin: Nu totul este ideal la noi. E destul rău. E departe de a fi ideal (zâmbește). De ce n-ați văzut și restul? Poate vi s-au arătat și satele lui Potemkin?

Petrovici: Nu, este vreme puțină.

Stalin: De ce nu stați mai mult?

Petrovici: Sunt rector.

Eftimiu: Ar fi bine să fie mijloace de transport mai bune.

Stalin: Sunt trenuri și avioane.

Eftimiu: Nu sunt destule.

Stalin: Vom face totul. Țările noastre trebuie să se apropie de mult. Neînțelegeri istorice ne-au împiedicat. Acum, situația e așa că ceea ce trebuia să se întâmple s-a întîmplat. Războiul ne-a apropiat. Nu e rău fără bine. Dar via comunicație e cea mai bună între oameni. Dacă românii vor putea da ocazie de întâlnire oamenilor de știință, artă, cultură și chiar populației. Dacă vreți, vom face tot posibilul.

Oeriu: Ce-am văzut în cele trei săptămîni, în laboratoare, în instituții, fabrici… Să ni se trimită o copie a expoziției din Leningrad, apoi maiștrii sovietici care să lucreze la noi în fabrici și să arate alor noștri.

Stalin: Ca o delegație sindicală reciprocă?

Oeriu: Nu ca o delegație, ci ca să lucreze efectiv.

Stalin: Mai bine se poate vedea cum lucrează aici. Cei ce vor să-i vadă, să vie aici. Dacă maiștrii sovietici s-ar duce în România, condițiile de lucru și tehnice ar fi altele și n-ar mai da tot ce știu. Mai bine să vie lucrătorii români și să vadă ce se lucrează. E mai natural și mai practic. Lucrătorii și tehnicienii polonezi au venit aici și au văzut uzinele.

Oeriu: Să vie cercetătorii științifici.

Stalin: Nu avem nimic contra, dar, dacă sunt români doritori să se înscrie în universități și școli superioare rusești, s-ar putea aranja. În școli universitare etc.

Oeriu: Filme cu subiecte din viața țăranilor sovietici.

Stalin: Avem filme cu caracter științific, documentar pe care vi le putem trimite. Vom reflecta. Avem multe filme, în special țărănești.

Stalin: Mai aveți vreo chestiune? Am vorbit o oră și un sfert. Sunt fericit că am avut ocazia să stăm de vorbă. Am făcut puțin pentru România

Protestele delegației.

Stalin: Am făcut război.”

De remarcat incredibila slugărnicie a românilor din delegație, contraziși – culmea! chiar de Stalin.