Medici VS pacienți.
Alt subiect delicat.
Un conflict alimentat și încurajat,
De sistem
Conflict care, vrem nu vrem,
Tre’ să recunoaștem
Că e din ce în ce mai vizibil
Iar soluționarea pare un lucru imposibil.
Pacienții au o ură mocnită
Pe orice om îmbrăcat în halat, o treabă tacită
Pentru că la nevoie n-au unde să se meargă-n altă parte
Iar unii oameni din personal dezamăgesc, sunt departe
De a fi ca la carte.
O parte face tot ce-i stă în putere,
Altă parte are o bască și la ea o durere.
Am văzut toți știrile și articolele cu cele
Mai știute cazuri, am citit am strâns din măsele.
Nazuri, probleme, interpretări.
Ne speriem dacă nu primesc șpagă,
Vrem intrări,
Credem că dacă nu vor să ia banii
Nu se vor ocupa de pacient. Vedeți? Anii?
Au fixat în noi mentalitatea asta așa mult
Încât acum ridicăm șpaga la rang de cult.
„Dom’ doctor, da’ vă rog!” Dacă nu ia banii e belea,
Înseamnă că s-a supărat și nu vrea
Să facă tot ce poate pentru aproapele meu.
Cum altfel să-l ajut? E greu și eu
Doar atât știu! Cum altfel să fiu?
Lumea-i speriată…
Atâtea cazuri de morți ca-n desene animate,
Malpraxisuri mușamalizate,
Penisuri tăiate, liste de transplant modificate,
Medici care sar la bătaie la gravide,
Care nu te operează fără niște bani de „bere și arahide”.
Fie vorba între noi, eu doar am vrut să fac o rimă,
Că sumele cerute nu-s de bere și… sunt crimă
Lipsa de medicamente, lipsa de echipamente,
Aroganța și nesimțirea unor asistente,
Umilința la care trebuie să te supui
Cu fiecare intrare-n incinta spitalului.
Și cui poți să-i spui?
Că pare că nimănui!
Totuși…
Câți pacienți tratați aiurea nu dau doar din gură
Și fac plângere pe bune la Colegiul Medicilor pe urmă?
Și dacă fac o plângere așa
Se soluționează în timp util ceva?
La fel pot întreba…
Câți medici care vor să schimbe treaba actualmente
Au raportat colegi ce au tratat nasol pacienți și paciente?
Ce facem cu ceilalți, care chiar sunt buni?
Îi înghite sistemul creat de „străbuni”?
Că de acolo vine șpaga și complexul de Dumnezeu-
Din comunism și frica omului simplu la greu.
Mulți acum sunt medici
După ce au primit predici
De la părinții care voiau ca odraslele să n-aibă piedici,
Dar n-au înclinație, sunt doar oameni de rahat,
Mulți cu poziții, examene și statut cumpărat.
„Fă-te inginer, doctor sau nu știu ce
Că doar așa o să-ți fie și ție bine”!
Și s-au făcut. Și sunt la fel ca mafioții
„Pupă-mi mâna!” și statut. „Da’nu suntem ca hoții!
Că bătrânii ne-au învățat că e o atenție, un dar
Eu nu fac ceva rău, doar ei îmi bagă în buzunar”.
Unii vor bani mai mulți, da’ nu se duc la privat,
Unde pot condiționa actul medical după bunul plac.
Sunt abili și-și fac treaba la rang de artă,
Da’ nu pleacă, fiind că la privat trebuie să împartă
Așa că mai bine stau la stat și cer mereu șpagă
Iar sistemul le permite, că-i totul o zonă vagă
Iar ăia care chiar sunt oameni de treabă
Fac păr alb de la atâta grabă
Să poată să ajute cât mai mulți pacienți,
Cu toate că sunt și ei conștienți
Că șefii mai în vârstă stau cu picioarele pe birou
Și pacientul pe hol pe cine înjură și face bou?
Tot pe ăla bun care nu vrea să fie rău
Și cum să fii erou?
Când ești tânăr suprasolicitat, slab echipat,
Nerecompensat și frecat la cap
Când faci gărzi neplătite,
Când din 5 colegi, 4 sunt guri nehalite,
Când oamenii care-ți vin la cabinet sau direct la pat
Te tratează din start ca pe un demon în halat
Pentru că alții chiar au fost!
E un cerc vicios. Capcana lui „n-are rost!”.
Salariile sunt mici. Bolnavii mulți.
Unii medici sunt umani și deștepți,
Alții-s țărănoi inculți.
Pacienții la fel + sictiriți si înjosiți
Și uite așa-și varsă unii pe alții nervii, nemulțumiți.
Cine pierde? Toată lumea.
Da’ bine că plătim taxe de luni până lunea.
E rău? E bine?
Gândește pentru tine!