Pentru că, în ultima vreme, cursul valutar o luase pe arătură, prețul la medicamente crescuse și pacienții deveniseră irascibili. Le sărea muștarul din te miri ce, erau puși pe harță, se băteau între ei, dar și cu doctorii. Unii fuseseră nevoiți să recurgă la tratamente naturiste, chiar dacă eficiența lor lăsa mult de dorit. De pildă, Dacian apelase la tinctura de coada șoricelului, ca să-i treacă durerea de cap pricinuită de un fost securist, care îi pusese pe tavă un partid la cheie.
Întors din concediul prelungit, președintele Liviu a găsit repede vinovații haosului din spital. Bancherii puseseră la cale o răzbunare pentru taxa pe lăcomie. În același timp, multinaționalele plătiseră bani grei în contul ziarului Habarnam, în scopul discreditării Vioricăi. Doar că discreditarea se întorsese ca un bumerang, lovindu-i în plină figură.
Pe scurt, jurnaliștii de la Habarnam pretindeau că Viorica ar fi adoptat (printre altele) și un pui de cățel abandonat în prima zi de Crăciun a anului 1998. Maidanezul crescuse în curtea spitalului până de curând, când îi mușcase de fund pe Klaus și pe Dacian. Incidentul a devenit viral pe rețeaua Madbook, ajungând subiect principal în talk-show-urile televizate. Analiștii își puneau problema dacă vinovat era câinele adoptat, Rex, stăpâna lui, Viorica sau chiar victimele (pentru că nu și-ar fi păzit fundul).
La unicul post de televiziune recepționat pe raza spitalului începuse o dezbatere aprinsă. Cât de periculoase sunt adopțiile? Cine își asumă responsabilitatea dacă se ajunge la violențe? A procedat corect Viorica adoptând un cățel sau ar fi trebuit să se limiteze la o jucărie inofensivă, de pluș? Ce s-ar fi întâmplat cu fundurile victimelor Klaus și Dacian, dacă în locul lui Rex ar fi fost adoptat un pui de crocodil?
Moderatoarea emisiunii, doctorița Denise, îi invitase în platou atât pe stăpâna „agresorului”, cât și pe cei doi pacienți mușcați. Deși se străduia să pară echidistantă, se vedea lesne că empatiza cu suferința bărbaților (care din cauza durerii în fund rămăseseră în picioare, refuzaseră să ia loc lângă Viorica).
După pauza de publicitate cu reclamă la joint-uri de cannabis, moderatoarea intră frontal în miezul problemei:
– Am informații pe surse că Viorica ar dori să candideze la președinția spitalului, de aceea a încercat să pozeze în protectoarea câinilor fără stăpân. Pontul cu adopția lui Rex nu a ajuns deloc întâmplător în redacția cotidianului Habarnam. Am dreptate, Viorica?
Invitata își scoase ochelarii și se uită în gol, ca o profesoară de Mașini și utilaje petroliere din Videle care a uitat cum se traduce expresia „what the fuck is going on?”. Ca să-ți țină-n frâu nervii ce stăteau să explodeze, Denise învârti lingurița, cu zgomot, într-o cană goală de ceai. Își dădu ochii peste cap și continuă tirul fără să aștepte răspunsul.
– Și de ce, mă rog, ai venit așa îmbrăcată? Vrei să-i înduioșezi pe iubitorii de animale aflați acum în fața televizioarelor?
Într-adevăr, Viorica purta o bluză de pijama imprimată cu poza cățelului Rex (pe când avea doar două săptămâni) și mesajul „Din bucata mea de pâine, am hrănit un om și-un câine!”.
Invitata Denisei scoase tigaia de teflon de sub masă, se dădu cu ruj și zâmbi larg spre camera de filmat:
– În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Întotdeauna am visat să ajung la Demențial TV. Îmi place cum își asortează Rareș cravata cu batista și chiloții. În legătură cu adopția lui Rex, n-am făcut-o pentru reclamă. Mi-am dorit un suflet. Ce vină am eu că Rex i-a mușcat de fund pe Klaus și pe Dacian? Poate l-au provocat. Sau poate sunt niște oameni răi. Eu știu că Rex al meu latră doar la golanii de la #rezist.
Cu o dexteritate de jongler la circ, Denise aruncă trei pastile în aer și le prinse-n gură, pe rând, înainte de-a le înghiți cu tot cu lămâia stoarsă într-o ceașcă de cafea.
Se uită chiorâș la Viorica, apoi îl abordă pe Klaus.
– Ce-ai simțit atunci când Rex te-a mușcat de fund? A durut tare?
Bărbatul scrâșni din dinți și suspină. Prin pantalonii de pijama i se vedea bandajul înroșit care-i susținea mușchii fesieri.
– Am luat calmante și nu mai simt nimic, o lămuri Klaus. Dar tot mă doare capul. Suntem în plină campanie electorală și mi se pare josnic să folosești o diversiune de presă ca să-i înduioșezi pe pacienții săraci cu duhul… Și mie îmi plac animalele. Vă spun acum, în premieră, în direct la Demențial TV, că în urmă cu 20 de ani am adoptat un hamster pe nume Dizzy. Mi-a adus decât bucurii. Uitați, ăsta-i Dizzy al meu.
Scoase din chiloți telefonul mobil și arătă fotografia spre cameră.
– M-am atașat foarte mult de Dizzy. Este blând, afectuos și nu mușcă.
La rândul său, Dacian simți că venise momentul să intervină:
– Mie mi-a fost mai greu să găsesc un suflet pentru adopție. Într-o zi călduroasă de vară am întâlnit pe câmpurile agricole din Zalău o tânără care făcea plajă topless, lângă două căpițe de fân. M-am oferit s-o adopt și mi-a spus să nu fiu bădăran. Mi-a dat cu spray în ochi, pocnitoarea!
Șocată în urma dezvăluirilor din platou, Denise își turnă o sticlă de apă rece în pantaloni și anunță intervenția telefonică, în direct, a patronului stației de televiziune, doctorul Cozmin:
– Bună seara telespectatorilor și invitaților Denisei. Legat de subiect, vreau să spun că adevăratele adopții din spitalul nostru sunt altele, mult mai spectaculoase. De exemplu, Crin l-a adoptat pe Klaus, Klaus l-a adoptat pe Dacian, Victor pe Corina, Ludovic pe Crin și nu m-ar mira ca în final Traian să-l adopte pe Victor. În spitalul Micul Pentagon, orice combinație este posibilă. Numai sinucigașii nu fac compromisuri. Așa că, dragă Denise, altele sunt problemele cu adevărat importante. Ca de pildă lovitura de stat din Venezuela.
– OK, am înțeles, boss. Revenim după zece secunde de publicitate. Rămâneți pe Demențial TV.
Pe ecranul imens din spatele invitaților apăru asistenta Olguța, cu o cutie de Xanax în mână:
– Vreți să vă doară-n cur atunci când președintele statului paralel își bate joc de voi? Nimic mai simplu! Pastilele Xanax vă ajută să visați frumos. Comandați acum! Stoc limitat!
(va urma)