CCR admite TOATE sesizările lui Iohannis, ale PNL-USR și ale ÎCCJ cu privire la DESECRETIZAREA protocoalelor

Prin urmare, după decizia de miercuri a judecătorilor Curții Constituționale, proiectul privind declasificarea hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor, inițiat de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, se va reîntoarce în Parlament pentru a fi pus în acord cu decizia CCR.

Pe 7 decembrie, președintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu Legea care prevede declasificarea hotărârii CSAT, care a stat la baza protocoalelor cu SRI, inițiată de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.

De asemenea, pe 20 noiembrie, CCR a fost sesizată, cu două obiecții de neconstituționalitate, de către PNL-USR și de către ÎCCJ, asupra Legii privind declasificarea unor documente, respectiv a hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor SRI cu instituții din sistemul judiciar.

„Potrivit art. 75 alin. (1) din Constituție, se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative prevăzute de art. 118 alin. (2), iar potrivit acestui articol: „Structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică”, precizează Klaus Iohannis în textul sesizării, potrivit unul comunicat de presă al Administrație Prezidențiale remis MEDIAFAX.

De asemenea, șeful statului argumentează că dispozițiile legii criticate care fac referire la exonerarea de răspundere penală, disciplinată, administrativă sau financiară a lucrătorilor din cadrul SRI încalcă dispozițiile.

„Potrivit art. 6 din legea criticată, introdus la Camera decizională, „Lucrătorii din Serviciul Român de Informații, precum și cei din toate instituțiile emitente, care pun la dispoziția conducerii instituțiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații documente și declarații care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acțiunile întreprinse în acest sens”. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informații se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative. De asemenea, în conformitate cu alin. (3) din același text normativ, cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au toate drepturile și obligațiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare”, potrivit sursei citate.

Astfel, „Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 33 că: „Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de conviețuire socială, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcție; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani.” În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din același act normativ, păstrarea „cu strictețe a secretului militar, de stat și de serviciu, precum și caracterul confidențial al unor activități și documente” reprezintă o îndatorire principală a cadrelor militare. Totodată, potrivit art. 89 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare: „Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale se suspendă din funcție pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanțele judecătorești. Pe perioada suspendării din funcție, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naționale”. Astfel, măsurile dispuse în cursul procesului penal reprezintă motive de suspendare a raportului de serviciu”.

În concluzie, spune șeful statului „față de cele de mai sus, dispozițiile art. 6 din legea criticată, care introduc exonerări ale diferitelor forme de răspundere juridică, reprezintă o modificare a răspunderii cadrelor militare și implicit a statutului acestora, cu consecințe specifice pe planul raporturilor de serviciu (motivele pentru care acesta este suspendat, dar și al motivelor pentru care cadrele militare pot fi trecute, din oficiu, în rezervă sau direct în retragere, potrivit art. 89 alin. (8) din Legea nr. 80/1995). (…) În lumina acestor considerente, răspunderea cadrelor militare este un aspect ce ține de statutul acestora, în conformitate cu art. 118 alin. (2) din Constituție. Astfel, potrivit competenței constituționale stabilite de art. 75 alin. (1), prin raportare la dispozițiile art. 75 alin. (4) și (5), art. 6 din legea criticată introdus la Camera decizională, Camera Deputaților, reprezintă o prevedere pentru care competența decizională aparține primei Camere, respectiv Senatului”.

Totodată șeful statului critică și articolul 4 al legii privind declasificarea deciziei CSAT 17/2005, care prevede următoarele: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanțelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și repararea prejudiciului suferit”.

Iohannis susține că această prevedere încalcă articolul 52 din Constituție care prevede că: „ (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”

„În consecință, stabilind dreptul la repararea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor produse de „documentele prevăzute la art. 1” din legea criticată, (direct, fără ca o instanță de contencios administrativ să se pronunțe asupra legalității acestor acte) Legea privind declasificarea unor documente apare ca instituind o normă derogatorie de la ansamblul regulilor ce guvernează contenciosul administrativ, reguli instituite prin Legea nr. 554/2004, ceea ce ar fi impus adoptarea sa cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituție”, conchide președintele României.

Iohannis mai argumentează, în textul sesizării, că amendamentele la Legea criticată au fost adoptate de către Senat fără să fie discutate soluțiile și textele adoptate de Camera Deputaților, în calitate de prim for decizional.

„Legea privind declasificarea unor documente a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 61 și ale art. 75 din Constituție, fiind încălcată competența primei Camere sesizate, Senatul, care nu a dezbătut textul și soluțiile adoptate de Camera Deputaților, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul acesteia, amendamente nediscutate în prima Cameră sesizată. În forma adoptată, legea dedusă controlului de constituționalitate nesocotește și principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. (…) Astfel, amendamentele introduse în Senat se îndepărtează în mod substanțial de voința inițiatorului și reprezintă modificări majore ale conținutului formei inițiale a propunerii legislative. Mai mult, forma adoptată de Senat conține un număr de 5 articole, în timp ce forma inițiatorului conține un număr de doar 4 articole supuse dezbaterii Parlamentului”, conform sursei citate.

De asemenea, președintele Iohannis susține că „legiuitorul nu instituie o categorie de informații pentru care ar fi aplicabilă o altă procedură de declasificare, ca situație de excepție de la regula generală, ci decide el însuși declasificarea; mai mult, derogarea de la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 182/2002 presupunea în mod obligatoriu instituirea unei proceduri prin care emitentul/emitenții să individualizeze documentele care fac obiectul legii criticate și să efectueze în concret operațiunea administrativă de demarcare a acestora. Prin modul de reglementare lacunar, din care ar rezulta desecretizări ope legis ale documentelor prevăzute la art. 1 din legea criticată este periclitat întregul sistem național de protecție a informațiilor clasificate, fiind înlăturate standardele legale de protecție a acestora”.

În plus, textul sesizării mai arată că hotărârea CSAT a cărei declasificare se prevede la art. 1 din legea criticată nu poartă marcajul vreunei clase sau nivel de secretizare – potrivit Legii nr. 182/2002 – și, în consecință, nu pare a fi susceptibilă de declasificare.

„În al doilea rând, textul de lege criticat contravine principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și principiului legalității, prevăzute la art. 1 alin. (4) și alin. (5) din Constituție, întrucât se încalcă competențele puterii executive referitoare la declasificarea informațiilor clasificate, această operațiune putând fi efectuată, după caz, prin hotărâre a Guvernului și/sau de către persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor”, conchide sursa menționată.

Proiectul de lege privind declasificarea unor documente, adoptat de Parlament, prevede posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate de efectele produse de documentele încheiate în baza Hotărârii CSAT 17/2005 să se adreseze instanțelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și repararea prejudiciului suferit.

De asemenea, actul normativ prevede că de la data intrării în vigoare a legii, toate aceste documente „sunt declasificate de drept, fără a mai fi necesară o altă procedură”, și „încetează efectele juridice ale documentelor” amintite. În plus, toate informațiile cuprinse în aceste documente dobândesc, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, caracter de informații de interes public.

Totodată, „lucrătorii din Serviciul Român de Informații precum și cei din toate instituțiile emitente, care pun la dispoziția Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații documente și declarații care au ca temei Hotărârea nr.17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acțiunile întreprinse în acest sens”.