În 1954 geanta neagră a lui Marty Ingham Everett în care se aflau un carnet de cecuri, un ruj, câteva fotografii de la școala de dans și scrisori de la trei băieți, în care o invitau la balul bobocilor, a ajuns cumva în spatele unei săli de clasă din liceul Jeffersonville High din Indiana.
Avea 16 ani pe atunci. Poșeta care a stat timp de 65 de ani în sala de clasă a fost descoperită recent de un echipaj de construcții care se ocupa de renovarea liceului.
Echipajul a găsit poșeta după ce a demontat un dulap și a predat-o Consiliului școlar. Reprezentanții liceului au postat pe pagina de Facebook a instituției o fotografie cu geanta, cu scopul de a-i găsi proprietarul. Fiul lui Marty Ingham Everett a văzut postarea și a recunoscut numele de domnișoară al mamei sale. Un reprezentant al liceului a luat legătura cu Everett.
„Parcă am deschis o capsulă a timpului”, a afirmat Everett, care a fost atât de fascinată de întâmplare încât a acceptat să spună povestea celor trei scrisori care se aflau în geantă.
Primise scrisori de la Paul, Carter și „Torchy”:
„Dragă Marty, am auzit că Paul te-a invitat la balul bobocilor. Dacă nu e adevărat să știi că mi-ar face mare placere să mă însoțești pe mine la bal. Cu dragoste, Torchy”.
„Dragă Marty, eu și Bobbie nu suntem împreună. Doar o conduc la ore. Încerc să fiu prieten cu toată lumea.” Paul
Cu toate acestea, Evrett a povestit că l-a ales pe Carter atunci: „A fost primul meu prieten. Scrisoarea de la el a fost specială. Și celelate scrisori au însemnat ceva pentru mine. Altfel de ce le-aș fi păstrat în geantă?
Cel cu care a avut prima întâlnire, William Carter are acum 81 de ani și locuiește în Phoenix și nu a mai vorbit cu Everett de când au terminat liceul.
„A fost umitor să aflu despre această descoperire. E incredibil să îți amintești de niște fapte, obiecte, comportamnete din trecut și să constați că nu seamnănă cu nimic din prezent. „Ne respectam profesorii, legea și părinții. Aveam mai mult timp să stăm în jurul unei mese să discutăm”, a povestit Carter, fiind contactat de presă.
„Au trecut atât de mulți ani încât nu-mi amintesc foarte mult despre acel moment, dar știu că mi-a plăcut viața de liceu. Și îmi amintesc câteva dintre întâlnirile mele”, a conchis Evrett.