Reabilitarea monumentelor istorice, ULTIMA ȘANSĂ pentru piața imobiliară din România

Pe măsură ce turismul se diversifică, orașele devin din ce în ce mai aglomerate, operatorii hotelieri și dezvoltatorii încearcă să găsească soluții pentru locații securizate, care oferă nu doar confort, ci și greutate istorică, care poate fi folosită ca un foarte puternic instrument de marketing. Din cauza deficitului de terenuri disponibile pentru vânzare în locațiile centrale și a prețurilor lor foarte mari, reabilitarea clădirilor vechi reprezintă o opțiune tot mai ingenioasă, spun oficialii casei de licitații Artmark, care au prezentat Raportul de Piață 2018, o analiză a situației actuale a patrimoniului construit și potențialul investițional al acestuia.

Prețurile maxime de pe acest segment al pieței imobiliare, la nivel național, sunt cele atribuite palatelor și conacelor din zona Munteniei, sumele atingând 5.000.000 euro, respectiv 4.000.000 euro. Atât în Transilvania, cât și în Banat, valorile maxime ale palatelor sunt estimate la 4.000.000 euro, pornind de la suma de aproximativ 1.000.000 euro, în timp ce prețurile conacelor pornesc și de la jumătate de milion.

Dintre toate funcțiile imobiliare, conceptul de hotel este cel mai frecvent implementat în ceea ce privește clădirile istorice. Athenee Palace Hilton, Hotel Continental, Hotel Novotel (construit pe fostul domeniu al Teatrului Național), Hotel Capșa, Grand Hotel du Boulevard, Hotel Cișmigiu sunt doar câteva nume care demonstrează fezabilitatea conceptului de hotel implementat în cadrul unei clădiri istorice.

În ceea ce privește clădirile de birouri, una dintre primele dezvoltări de astfel de imobile, de pe piața românească, este reprezentată de proiectul Caro Offices. Fosta Fabrică de Glucoză a fost transformată într-un complex de birouri și un hotel.

Magheru One reprezintă un alt exemplu de astfel de proiect: clădirea, inițial ridicată în perioada interbelică de către Constantin Angelescu, fost secretar de stat și președinte al Ateneului Român timp de 24 de ani, a fost achiziționată ulterior, în 2006, de compania austriacă S+B. Cu ajutorul unei investiții de 20 de milioane de euro, clădirea a fost transformată în sediu de birouri.

De asemenea, Soravia, o altă companie austriacă, a dezvoltat un complex de birouri, Metropolis Center, în Cartea Românească, prima tipografie din București, construită în 1919. Cu o rată de ocupare de aproape 100%, acesta a fost vândut, în 2016, firmei de origine cehă PPF Real Estate.

Până recent, nici o clădire istorică de dimensiuni mai mari nu a fost transformată, în scopuri rezidențiale. În zilele noastre, trei proiecte rezidențiale majore sunt supuse lucrărilor de conversie. Hagag, dezvoltatorul israelian, a cumpărat proprietatea de pe Calea Victoriei, nr. 139, pentru a o transforma în unități rezidențiale de lux. De asemenea, One United va transforma fosta fabrică Ford de pe Calea Floreasca într-o clădire rezidențială de lux, One Mircea Eliade. Hanner Imobiliare a preluat fosta fabrică de bere, inițial cunoscută sub denumirea de Fabrica Luther, și mai târziu ca Întreprinderea de Bere București, Fabrica Grivița și o va transforma într-o clădire atât rezidențială, cât și de birouri.

Clădirea cunoscută ca Hotel Cișmigiu găzduiește acum spațiul de birouri al Institutului Cervantes, în urma implicării dezvoltatorului spaniol Hercesa. De asemenea, clădirea Halfon, de pe Lipscani, a fost cumpărată de primărie în 2018, pentru a găzdui Teatrul Dramaturgilor.

Școala Ioanid, situată în incinta palatului Chrissoveloni – Cantacuzino, este un alt exemplu reprezentativ al unei schimbări a funcției inițiale a unei clădiri.

Una dintre cele mai importante conversii a unei clădiri istorice către o funcție de retail este reprezentată de Cărturești Carusel. Localizată pe Lipscani, proiectul librăriei de 1.000 mp a fost dezvoltat pornind de la bazele unei clădiri din secolul al XIX-lea, aparținând familiei de bancheri Chrissoveloni.

Artmark Historical Estate, parte a grupului Artmark, a prezentat marți raportul întocmit pentru anul 2018, pornind de la analiza monumentelor istorice care pot fi readuse în circuitul pieței imobiliare, limitându-se strict la cele incluse în clasele A sau B și, dintre acestea, exclusiv clădirile listate ca fiind monumente arhitecturale.