ANALIZĂ Referendumurile: de la demersuri inutile la consultări directe periculoase – VIDEO

Acum, mai hotărât în a fi organizat, propunând și o dată – 26 mai, președintele lansează alte două teme – interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție și interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorități constituționale de a sesiza direct Curtea Constituțională cu privire la ordonanțe.

Prin subiectele abordate și conform unor voci avizate, se pare că consecințele juridice imediate sunt aproape de zero, doar o revizuire a Constituției putând sincroniza propunerile referendare ceea ce, în termeni practici, devine un soi de joc cu miză nulă.

Dar, emoția participării poate conta chiar dacă va fi supusă, de către cunoscători și opozanți, sub semnul de întrebare cu privire la utilitatea finală. Misiunea dificilă a susținătorilor va fi de a explica, de a clarifica sensul întrebărilor astfel încât cei ce vor vota, să înțeleagă ușor, concis, ce anume se cere de la ei, mai exact – de ce ar vota.

E o cerință firească cerută de altfel și de Comisia de la Veneția prin Codul de bune practici privind referendumurile: întrebarea supusă la vot trebuie să fie clară; nu trebuie să fie înșelătoare; nu trebuie să sugereze un răspuns; alegătorii trebuie informați despre efectele referendumului; alegătorii trebuie să fie capabili pentru a răspunde la întrebările adresate exclusiv prin da, nu sau un vot alb.

Dacă mesajul rămâne codat, cu întrebări dificile greu de descifrat, românii vor fi forțați să se bazeze pe mesajele venite pro sau contra subiectelor, iar șansa de a trece fiind doar ca un rezultat al popularității/ nepopularității președintelui Iohannis, al PNL și al USRPlus.

Miza unui referendum în domeniul justiției este mare, la fel și riscurile. Mulți spun că justiția nu se negociază și, pe bune dreptate, un asemenea demers e foarte rar. Mai exact, devenim al doilea stat din lume care aduce subiectele justiție și corupție în cadrul unui referendum național, după cel desfășurat în Taiwan în 2008 (care a inserat două întrebări legate de anticorupție printre altele ce vizau, în principal, acordul popular de a accede la Națiunile Unite).

O istorie scurtă a referendumului în România

În decurs de 30 de ani românii s-au bucurat de două referendumuri constituționale – votarea primei Constituții democratice a României din 1991 și revizuirea acesteia din 2003; două tentative de demitere a președintelui Traian Băsescu în mai 2007 și iulie 2012; referendumul eșuat din noiembrie 2007 privind introducerea votului uninominal desfășurat concomitent cu alegerile pentru Parlamentul European; referendumul validat dar neaplicat de Parlament din noiembrie 2009 privind trecerea de la un sistem bicameral la unul unicameral și reducerea numărului de parlamentari și ultimul de anul trecut din octombrie 2018 – de propunere de revizuire a Constituție doar în ceea ce privește articolul referitor la definirea familiei.

Un total de șapte exerciții electorale din care două validate, unul pe jumătate – validat dar nepus în practică și patru eșuate. Un bilanț care ne arată că atunci când subiectele sunt foarte importante – precum Constituția, șansele să treacă sunt mari. Iar când acestea ascund interese politice, șansele scad.

Referendumurile în lume

Din ce în ce mai des în întreaga lume referendumurile au ajuns să fie folosite atât pentru rezolvarea unor chestiuni publice contencioase cât și pentru legitimarea, uneori, a unor decizii politice deja luate. În plus față de alegerile parlamentare, prezidențiale sau locale, alegătorii sunt puși să aleagă între probleme controversate.

Ca de exemplu în Ungaria 2016 când, chiar dacă a eșuat, Viktor Orban a anunțat victoria într-un referendum al cărui subiect era legat de cota obligatorie pentru imigranți. Referendumul nu a trecut dar, proporția majoritară de Da a determinat măsuri guvernamentale. Sau Turcia lui Erdogan cu referendumul constituțional din 2017, referendum ce a trecut la muchie de norma de validare, al cărui scop a fost doar trecerea Turciei de la republică parlamentară la una prezidențială pentru a favoriza planurile politice ale lui Recep Erdogan, printre altele și readucerea în discuție a pedepsei cu moartea.

În general, referendumurile prezintă idei serioase – revizuirea constituției, aderarea la diferite structuri internaționale sau, din contră, idei chiar ciudate. Pentru că în România urmează o perioadă delicată, vă propun să citiți și astfel de exemple:

7 exemple de referendumuri ciudate:

1. În Elveția, în 2010, o propunere de referendum a vizat un sistem național de avocați pentru apărarea animalelor și finanțat de stat (avocații ar fi trebuit să reprezinte animalele în instanță). Cetățenii au fost întrebați dacă animalele abuzate au nevoie de reprezentare legală, deoarece ar reduce numărul de abuzuri nepedepsite. Referendumul a picat cu o majoritate de 71% de voturi. (sursa aici)

2. În Denver, Statele Unite, în 2010 s-a propus înființarea prin referendum a unei comisii pentru activități extraterestre, o inițiativă prin care se cerea o mai bună transparență și cooperare din partea guvernului cu privire la activitatea OZN-urilor. Suporterii referendumului declarau că comisia guvernamentală va contribui la o mai bună siguranță a sănătății, siguranței și conștientizării culturale a locuitorilor din Denver în potențialele întâlniri cu alte ființe. Referendumul a picat cu 82%. (sursa aici)

3. Australia, 1977 – selectarea imnului național. În timpul unui referedum cu mai multe întrebări serioase, cetățenii au trebuit să răspundă și la o întrebare opțională: ce cântec reprezintă mai bine identitatea națională: „God Save the Queen” (imnul național la aceea dată, chiar încă din 1788), „Advance Australia Fair,” „Song of Australia” and „Waltzing Matilda.” 43% dintre cetățeni au votat în favoarea „Advance Australia Fair”. (sursa aici)

4. Arizona, Statele Unite, 2006 – ‘Ar trebui sa dam 1 milion de dolari unui singur alegator?’, a fost întrebarea din cadru unui referendum. Pe scurt, se propunea acordarea unui milion de dolari, la fiecare alegeri, unui singur locuitor norocos, ales prin loterie, pentru simplul fapt că a votat. Initiațiva a picat. (sursa aici)

5. Elveția, 2014 – o propunere respinsă de majoritate cetățenilor prin care se solicita Băncii Naționale a Elveției să dețină o cincime din rezervele sale în aur. Dacă ar fi câștigat, propunerea forța banca să cumpere cantități masive de aur. (sursa aici)

6. Elveția, 2003 – ‘Ar trebui sa fie duminici fără mașini?’ o propunere prin care se interzicea închiderea drumurilor publice în patru duminici din an. Referendumul a picat cu 62% chiar dacă în Zurich acesta a depășit 51%. (sursa aici)

7. Noua Zeelandă, 2009 – ‘ar trebui ca o lovitură dată copiilor, corecție din partea părinților, să fie o infracțiune?’, un referendumul picat cu 88%. (sursa aici)

Aceste exemple arată că instrumentul referendumului poate fi utilizat în numeroase situații. Unele sunt utile / altele periculoase, unele ironice / altele chiar nocive la adresa democrației.