Marius Tucă Show. Horațiu Mălăele: Ilie Moromete nu e un tip moral, dar e cel mai interesant personaj

Despre interpretarea personajului Ilie Moromete: „M-am dus la Marin Preda într-un fel să văd de unde a plecat ideea Moromeților, iar ideea lui Ilie Moromete a plecat de la tatăl său, de la Călărașu, și atunci m-am apropiat mai mult de Călărașu și am citit mai mult despre viața lui și am aflat cine era. Iar acest personaj al meu a încercat să se apropie de tatăl lui Marin Preda, de Călărașu. Și așa, într-un anume fel, și în compoziția celorlalte personaje, am ajuns la acest Ilie Moromete”.

Despre personajul pe care îl interpretează: „Ilie Moromete, într-adevăr, nu e un tip moral. El își alungă copii, își pierde nevasta, e un tip leneș, îi place mai mult să filosofeze dar, cu toate astea, este cel mai interesant personaj al literaturii naționale. În asta stă bogăția lui. (…) primul țăran filosof, să zic așa, și co-participant la acest dezastru care s-a numit țărănimea”.

Despre succesul filmului Moromeții: „Într-o lume a pac-pac-ului american, de exemplu, așa îți explici de ce a avut atâta succes, pentru că este cu totul și cu totul în altă parte. A fost altceva. Decât să stau așa….cu ăia care mor cu roșia în dreptul inimii și în toate pozițiile, și toate filmele aranjate într-un fel și aranjate în post producție…nu știu, ăsta a fost un film cinstit, cu niște pauze, niște relații, cu o istorie, cu tot, din toate punctele de vedere, pe toate traseele, a avut înălțime, a avut lățime, a avut adâncime, nu se așteptau la lucrul ăsta. A fost o chestie binevenită”.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Despre copilărie și locurile natale: „De asta m-a bucurat mult întâlnirea cu Moromeții, pentru că am ajuns la țară. Într-un fel locul de unde am trăit, pentru că nu am plecat, pentru că nu am trăit numai la țară. Eram orășean, dar 4- 5 luni stăteam la țară pentru că era mai comod și pentru părinții mei și așa mai departe… A fost ceva fascinant, fascinant…. iar Tehomir pentru mine; și am rămas…. am rămas cu nostalgia și istoria țăranului și țărănimii de atunci, care trecea exact prin istoria dramatică a acestui scenariu, Moromeții… acestui film și acestei cărți esențiale și, mă regăsesc, ți-am spus, într-o ciudată emoție de fiecare dată”.

Despre noul său film, „Luca”.„Deci, recidivez în ale filmului ca regizor, după „Nunta mută” și „Funeralii fericite” niște filme care au luat niște premii esențiale pentru mine. Nu mai spun de „Nunta mută” care a avut o explozie formidabilă în Europa, mai ales în Franța, în România a luat un premiu de machiaj…dar, încă o dată, nimeni nu-i profet în țara lui. Ca și Moromete, dincolo de comentariile de pe ici, de pe colo, dincolo de premiile pe care le luăm sau nu le luăm, dincolo de orice, un lucru bun ascede timpul și nemernicia noastră și rămâne în istorie, dacă rămâne. Așa s-a întâmplat și cu „Nunta mută”, care nu a avut o istorie bună, o cronică bună în România (…) filmul ăsta a fost împiedicat să ajungă la Cannes”.

Despre cum reușește să țină minte atâtea piese și roluri: „În casă la mine, Costa Gavras m-a întrebat același lucru. În timp ce făceam filmul Amen, l-am invitat la mine. Și, zic, bă, dacă m-ar întreba unu de pe stradă, l-aș înțelege; dar mă întreabă unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. Da, pentru că așa l-am întrebat și pe Yves, iar eu m[ întrebam care Yves, și apoi mi-am dat seama că întreba de Yves Montand și atunci mi-am dat seama cine e în casa mea. Este Costa Gavras, care a fost prieten bun cu Yves Montand, care a luat niște premii esențiale, care a fost soțul lui Simone Signoret și în același timp amantul lui Marlyn Monroe (…) O broască râioasă a întrebat un miriapod: Spune-mi și mie, în ce ordine îți miști picioarele? Miripodul s-a dus undeva unde locuia el, acolo, sub pământ și s-a apucat să gândească. Și n-a mai putut ieși din scorbură de acolo și a murit de inainiție. Înțelegi? Mi-e și frică să spun unde le țin pentru că, poate, nu mai țin minte textul…”, răspunde actorul.

Despre Brâncuși: „Brâncuși e deja zeificat și despre zei nu prea poți să vorbești cu liniște și coerență, dar îl iubesc extraordinar pentru ce a căutat, ce a găsit și cu câtă îndârjire a rămas acolo în ciuda tuturor scandalurilor …și reacției pe care a avut-o contemporaneitatea față de el. Deci, vorbesc de timpul în care a trăit. Formidabil. Este formidabil. Și, pe urmă, orice lucru mare, în zona ambiguității, poate mai mult ca niciodată, găsim lucru ăsta la Brâncuși”.

Despre opera brîncușiană de la Tg.Jiu: „Fără a fi un habotnic sau un tip profund mistic, eu cred că tot complexul are totuși o explicație mistică, adică cu Jiul, apa botezului…. El a pus-o într-un anume loc cu masa celor 12 apostoli, cu o poartă a unui sărut blestemat… eu vorbesc de traseu. Totuși, complexul trece printr-o biserică, dacă o știi… și pe urma, evident Înălțarea. Iar, în spatele acestei coloane există o masă, mai există o masă mică, mai mică decât masa celor 12 scaune, fără nici un scaun. Deci, o lume părăsită, într-un fel”.

Depre cum și-a pierdut fiul în Paris: „A fost cu un prieten zăpăcit. Au plecat în oraș și l-a luat și pe Bogdan. În Paris, și au luat și un câine și s-a dus să își cumpere un disc. Și a venit cu discul. Zic unde-i copilul? Copilul a fugit. Noi am rămas buimaci pentru că copilul nostru era pierdut în Paris și noi nu știam unde. Numai că Bogdan care avea 7 ani a avut o mare baftă că avea câinele cu el și auzise că el stă undeva în Cicly. Vorbea română, dar l-a întrebat pe un negru și când a ajuns cât de cât aproape l-a mânat câinele spre casă”.

Despre cum a fumat iarbă: „Am fost odată la Amsterdam. Am luat niște iarbă din asta, dar norocul meu a fost că beam o bere și atunci cred că a mai spălat din nocivitatea țigării ăleia, dar nu mai îmi puteam mișca picioarele, era ceva …într-o confuzie. A fost groaznic Acuma nu știu, poate că o lume confuză trebuie să trăiască într-o confuzie. Și atunci e necesar și asta”.

Despre pasiunea pentru tenis: „Sunt dependent și dacă nu fac intru în sevraj și trebuie să fac ceva. Dar acum în momentul în care joci tenis, oamenii care-s mai tenismani știi mai bine decît mine, trebuie să te doară ceva, trebuie să fi rupt undeva. Am făcut toate injecțiile din lume. Am luat toate inflamatoarele, sunt plin și acum, dar e o pasiune la care nu pot să renunț”.

Interviul integral VIDEO