Prima pagină » Puterea Gândului » „Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău”

„Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău”

„Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău
Sotiriu et. comp

Caragiale se lăuda, înainte de a lua drumul Berlinului, că are aproape gata o piesă nouă: „Sotiriu et. comp” – personajele din „O scrisoare pierdută”, după douăzeci de ani.

S-a dovedit că n-o făcuse (moștenitorii au căutat prin toate cotloanele măcar un capăt de ciornă).

„Sotiriu et. comp” se joacă însă, după 135 de ani, pe toate scenele țării, cu stră-strănepoții personajelor din „O scrisoare pierdută”.

Le văd obrazele și sloganurile pe toți stâlpii, îi urmăresc în viu, în ceea ce pișicheria politică numește „pre-campanie” electorală.

M-am documentat prea destul încât să pot redacta și mâine o lucrare doctă despre demagogie – de dreapta, de centru, de stânga.

La stânga sunt demagogii amdatșivădăm. La centru s-au oploșit scapeții – gâtuiți de imparțialitate. La dreapta se desfășoară lăcrămos demagogii săritori – „Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău” (cum a zis nemuritorul Candiano-Popescu).