1. Una dintre cele mai frecvente pedepse era tăierea nasului. Aceasta se implementa cu precădere în Egiptul Antic unde cei care încălcau legile regatului erau supuși acestui chin.
Ulterior, persoanele supuse acestui fapt chinuitor, erau trimise în închisoarea din orașul Rhinocolura, în apropierea regiunii Gaza, unde majoritatea criminalilor aveau nasurile tăiate.
Printre cei care erau pedepsiți în modul acesta se numărau și hoții și oamenii care lucrau în sistemul oficial al statului.
După ce soția lui Ramses al III-lea i-a tăiat gâtul în somn, cei care au ajutat-o să își îndeplinească planul au fost pedepsiți prin tăierea nasului.
2. O altă pedepasă populară, de data aceasta în Europa, în secolele XVII și XVIII, a fost purtarea unor măști defăimătoare. Însă măștile erau făcute dintr-un metal greu și provocau o durere îngrozitoare celor care le purtau. Acestea trebuiau purtate pentru a-i umili pe cei care au săvârșit o faptă nepotrivită cu conduita statelor respective. De exemplu, femeile care bârfeau sau mințeau erau obligate să le poarte.
Una dintre cele mai îngrozitoare măști de acest fel avea țepi în zona gurii pentru a-l împieda pe cel care o purta să mai vorbească.
3. Moartea prin strivirea de elefant, era una dintre cele mai cunoscute și îngrozitoare condamnări la moarte în Asia, metodă folosită până în secolul XIX, cu precădere în India. Cea mai cunoscută era cea prin care elefantul era forțat să strivească capul victimei.
4. „Omul de fier” reprezintă un fel de cutie veritacală cu țepi, în care, se presupune, erau introduși cei condamnați la moarte deoarece, odată ce cutia era închisă, corpul victimei era străpuns în întregime de niște țepi groși. Totuși, nu există certitudini că aceasta metodă a fost folosită deoarece istoricii nu au găsit înregistrări ale unor astfel de condamnări, însă o astfel de cutie este păstrată până astăzi.
5. Populară în Grecia Antică, metoda arderii de viu într-un taur de fier și-a păstrat renumele până în ziua de azi. Condamnatul era introdus printr-o mică ușă laterală, apoi era aprins focul sub taur iar victima ardea treptat de vie. Însă metoda aceasta nu era doar de pedepsire, reprezenta și un mijloc de distracție pentru vizitatorii zonelor în care aceasta era aplicată deoarece la nivelul nasului taurul avea două găuri prin care țipetele condamnatului se auzeau de parcă ar fi fost un cântec.
6. „Procesul printr-o încercare” era o formă ingenioasă prin care condamnatul trebuia să îndeplineasă tot felul de provocări dubioase din care putea sfârși fie mort, fie liber. Această metodă era folosită cu precădere asupra persoanelor acuzate de vrăjitorie în Evul Mediu și presupunea legarea de mâini și de picioare a condamnatului și aruncarea în apă – dacă plutea era considerat vrăjitor iar dacă nu, era considerat inocent. Se estimează că aproape 50.000 de persoane au fost executate în urma acuzațiilor de vrăjitorie, potrivit publicației Ancient Origins.
Foto: YouTube