De exemplu, autoarea cărții „The Good Mother Myth: Redefining Motherhood to Fit Reality„, Norman Nathman, mama unui băiat de 11 ani, a declarată că discută cu cel mic în mod frecvent despre astfel de subiecte, explicându-i ce înseamnă consimțământul și controlul asupra propriului corp.
„Deși urăsc faptul că atât de multe femei sunt abuzate, de fiecare dată când o astfel de situație este făcută publică, reprezintă un prilej și un exemplu de a-i arăta fiului meu că nu contează cine ești și cât de bogat ești, abuzul, precum și a profita de alte persoane de la serviciu este inacceptabil. Văd că atât de mulți copii știu mai bine decât bărbații care au arătat o aplecare față de astfel de lucruri și este foarte rușinos”, a continuat aceasta.
Lauren Smith Brody, autoarea cărții „The Fifth Trimester: The Working Mom’s Guide to Style, Success, Sanity, and Big Success After Baby„, a mărturturisit că nu a discutat explicit despre abuzul sexual, dar a început să își învețe băieții ce înseamnă consimțământul și controlul asupra propriului corp. De fiecare dată când apare o situație neplăcută, de violeță între cei doi frații, femeia le atrage atenția că nu este în regulă să atingi corpul cuiva fără a primi consimțământul, indiferent de situație.
Tricia Ferrara, autoare a cărții „Parenting 2.0″ și consilieră profesională licențiată, a declarat că părinții ar trebui să-și învețe copii despre limite și putere.
„Încă din prima zi, trebuie să le arătăm copiilor limitele unui anumit tip de relație – intimă, profesională, personală – și faptul că puterea nu înseamnă a domina pe altcineva sau a amenința pentru căștig personal. Acest tip de conversații sunt cu atât mai importante cu cât în zilele noastre tehnologia amplifică riscul de violare a limitelor, dar și riscul de abuz”, a declarat consiliera.
Aceasta pune accentul pe faptul că este important să discuți, dar, mai ales, este important să discuți cu copilul tău.
De asemenea, un alt factor important menționat de Tricia este mediul în care cel mic este crescut. Acesta ar trebui să fie unul în care limitele sunt binecunoscute și respectate iar puterea este folosită în mod constructiv și funcțional. Astfel, șansele ca cel mic să înțeleagă mai ușor ce înseamnă un comportament nepotrivit, de exemplu, abuzul, dar și să-l recunoască și să îl reclame atunci când este martor sau, mai grav, victimă.
În plus, discuția despre abuz nu trebuie neapărat să pornească de la un incident, ci de la viața lor de zi cu zi: cum sunt tratați de prieteni, de băieți, cum sunt prietenii tratați de alți băieți etc.
„Lasă-i pe copii să îți spună ce se întâmplă sau ce cred ei că se întâmplă. Asta ăi va ajuta să își creeze singuri o opinie despre un anumit lucru – chiar dacă este vorba pur și simplu pentru a decie dacă mai vor o bucată de desert după-masă sau altceva mai important. Au nevoie să își formeze singuri părerile încă de la o vârstă fragedă”, a adăugat specialista.