Ion Cristoiu, despre cazul de la Caracal: Nu voi crede în veci teza asasinului singuratic

Redăm integral editorialul lui Ion Cristoiu, publicat pe blogul său, www.cristoiublog.ro:

„În Cazul Caracal, întreaga atenție a opiniei publice s-a concentrat asupra responsabilității fiecărei instituții dintre cele care au drept misiune siguranța vieții ca ținînd de siguranța națională.
Acest fapt a dus la trecerea în plan secund a unei alte realități care, la o adică, e la fel de importantă dacă nu chiar mai importantă decît cea a bîlbîielilor dezvăluite de autorități.
E vorba de ceea ce s-a întîmplat de fapt la Caracal între momentul urcării în mașină a Alexandrei pînă la intrarea autorităților în casa lui Gheorghe Dincă.

De miercuri, 24 iulie 2019 dimineața pînă vineri, 26 iulie 2019, se întinde un timp de două zile, 48 de ore adică.
Știm minut cu minut ce s-a întîmplat în acest timp la nivelul autorității.
Nu știm nu minut cu minut, nu oră cu oră, dar nici măcar zi cu zi, ce s-a întîmplat între Gheorghe Dincă și Alexandra Măceșanu.

Ar fi trebuit să știm ceva precis?
Sigur că da.
Ar fi trebuit să știm mai ales dacă Alexandra Măceșanu a fost ucisă sau dacă a fost plasată imediat după ce Gheorghe Dincă a prins-o cu telefonul în mînă, rețelei de trafic de persoane, pentru care o răpise sau altor complici.
Și ar fi trebuit să știm din cel puțin două motive:

De vineri, 26 iulie 2019, pînă joi, 1 august 2019, cînd scriu aceste rînduri, s-au scurs șase zile de cercetări intense.
Cercetări marcate de presiunea opiniei publice.
Asta înseamnă nu numai iuțirea autorităților, dar și o uriașă mobilizare de forță.
Potrivit unei știri difuzate duminică, 28 iulie 2019, Gheorghe Dincă a recunoscut crimele.
„A recunoscut crimele” e o propoziție care nu se reduce la vorbele spuse de anchetat printre dinți, scoase cu sfredelul, Am ucis-o! sau Le-am ucis! Urmate de o tăcere încăpățînată. Ea, propoziția înseamnă – pînă și un ageamiu o știe – că anchetatul a povestit imediat cum a luat-o pe Alexandra Măceșanu în mașina cu care făcea taximetrie ilegală, cum a dus-o nu unde ceruse ea, ci acasă la el, cum a violat-o, cum a ucis-o și, apoi, ce-a făcut cu cadavrul.
La fel, trecînd la cazul Luizei Melencu, Gheorghe Dincă ar fi trebuit să spună pe pagini întregi cînd și cum a luat-o acasă la el cum și cît timp a violat-o și apoi cînd și cum a ucis-o.
După ce umple pagini întregi cu versiunea sa asupra întîmplării, anchetatul e luat la fața locului unde arată anchetatorilor arma crimei, și, evident, unde e cadavrul.
Există posibilitatea ca anchetatul să fabuleze.
Fie pentru că are interes să ascundă cum s-au desfășurat în realitate faptele, fie pentru că e pur și simplu un maniac al fabulației.
În acest caz anchetatorii informează opinia publică de existența unei versiuni a anchetatului împreună cu precizarea că ea nu e confirmată de realitatea de pe teren.
Nu există posibilitatea ca acuzatul să fie spus doar: „Da, am ucis-o!”
Chiar dacă ar fi zis doar atît anchetatorii n-au voie să informeze opinia publică – așa cum s-a întîmplat în cazul de la Caracal – că acuzatul a recunoscut crimele.
Pentru că simplu, Da, am ucis-o! nu e recunoașterea crimelor.

Potrivit unei știri difuzate de întreaga presă, duminică, 28 iulie 2019, se deplasează la Caracal Georgiana Hossu, procuror general adjunct la DIICOT. De la momentul arestării, Gheorghe Dincă a refuzat cu încăpăținare să recunoască fie și c-o cunoaște pe Alexandra Măceșanu. Duminică, după popasul Georgianei Hossu la Caracal, sîntem informați că suspectul recunoaște nu numai c-o știe pe Alexandra Măceșanu, dar și c-a ucis-o și nu numai pe ea, dar și pe Luiza Melencu. Dintr-o lovitură DIICOT rezolvă nu una, ci două crime. Și nu oricum, la capătul unei imense anchete, ci simplu, cît ai bate din palme, prin recunoașterea crimelor de către cel suspectat. Duminică, Georgiana Hossu declară presei:

„În cadrul audierilor, inculpatul a recunoscut că a ucis victima la data de 25 iulie 2019 în jurul orei 12:00 la domiciliul său și ulterior i-a incinerat corpul”.

Știrea dată de presă adaugă:

„Referitor la Luiza, procurorul a spus că sunt indicii că Dincă a procedat la fel.”

Cum a procedat cu cele două fete?
Georgiana Hossu ne-a explicat prezentînd cazul Alexandrei Măceșanu. Cică Gheorghe Dincă ar fi pus-o într-un butoi, după care i-a dat foc. Fără măcar să scoată bijuteriile. Dovada:

„În cenușa găsită într-un butoi metalic a fost identificate prin cernere mai multe fragmente de oase calcinate, dinți de natură umană. Alături de aceste fragmente au fost găsite trei inele, un lănțișor, alte fragmente de lănțișoare, o bucată metalică în formă dreptunghiulară, precum și o bucată similară de monturi de inel ce prezentau urme de ardere.”

Cazul pare rezolvat în mare parte. Criminalul a povestit cum a procedat cu fiecare victimă, anchetatorii l-au dus la locul faptei, unde le-au fost arătate probele, probele au fost luate și de aici totul e simplu. Nu mai rămînea, pentru trimiterea în judecată, decît confirmarea de către IML că „fragmentele de oase calcinate și dinții de natură umană” aparțin Alexandrei.

Aserțiunea cu butoiul în care Gheorghe Dincă ardea fetele după ce le exploata sexual a stîrnit un val de contestări, toate venite din partea specialiștilor. Toți specialiștii au afirmat că fapta era imposibilă. Imposibilă sau posibilă, fapta ținea de varianta atribuită lui Gheorghe Dincă.

Repet, prin recunoaștere se înțelege mărturia amănunțită despre tot ce s-a întîmplat în cazul celor două fete de la urcarea lor în mașină pînă la uciderea lor prin ardere. De regulă, în astfel de împrejurări se scurg în presă nu numai amănunte din declarație, dar uneori chiar și pagini întregi. În cazul de la Caracal, deși potrivit DIICOT criminalul recunoscuse, pînă marți 30 iulie 2019, cu excepția unor amănunte care nu făceau altceva decît să repete ca fiind obținute din surse ceea ce declarase public Georgiana Hossu, în presă nu apăruse nimic în stare să ne prezinte măcar varianta lui Gheorghe Dincă față de ceea ce s-a întîmplat. De aceea, am scris marți și am publicat în Evenimentul zilei de a doua zi textul intitulat: Și dacă DIICOT încearcă să mușamalizeze ancheta penală în cazul Caracal?

Miercuri, 31 iulie 2019 la ora 14, procurorul șef DIICOT Felix Bănilă, a ținut o conferință de presă.
La ivirea anunțului, am avut două reacții.
Una de satisfacție că, în fine, cineva din statul român își asumă rolul de comunicator public oficial în Cazul Caracal, lucru absolut obligatoriu pentru a pune capăt fantasmagoriilor din presă.
Cealaltă de curiozitate. După aproape o săptămînă de cercetare și, mai ales, după recunoașterea crimei, șeful DIICOT va oferi opiniei publice unele amănunte menite a ne lumina, cît de cît, în privința întîmplărilor din perioada 24-26 iulie 2019.

Spre stupoarea mea – și nu numai a mea, sînt convins – Felix Bănilă nu ne-a oferit nici un amănunt din așa-zisa recunoaștere de către acuzat a crimelor.
Mult mai grav în prima intervenție de comunicare publică a adevărului, Felix Bănilă ne-a vîrît și mai tare în ceață.
Deși avem, teoretic, recunoașterea acuzatului, șeful DIICOT a declarat că se ia în considerare și posibilitatea ca fetele să trăiască.
Păi parcă acuzatul recunoscuse că le-a ucis!

În această intervenție oficială, Felix Bănilă a contrazis aserțiunile Georgianei Hossu făcute cu doar trei zile mai înainte.
Felix Bănilă a pus la îndoială posibilitatea ca Alexandra să fi fost arsă după ce-a fost ucisă.
În timp ce Georgiana Hossu a susținut că Gheorghe Dincă a mărturisit că și Luiza a fost arsă, Felix Bănilă a declarat că în cazul celeilalte fete e vorba de aruncarea într-o apă curgătoare.

Despre confirmarea sau infirmarea spuselor lui Dincă în cazul Alexandrei, Felix Bănilă ne lasă în ceață.
Acum, după intervenția lui Felix Bănilă, e limpede că DIICOT are misiunea de a nu de a descoperi adevărul, ci de a-l ascunde în spatele unei perdele de fum mediatic manipulator.
Se vede limpede că se merge pe teza asasinului singuratic, care a ucis victimele, dar mai ales care a procedat în așa fel încît niciodată nu se va putea descoperi cadavrul sau rămășițe de cadavru.
Și de aceea a fost preluat de DIICOT.

Cine și de ce ar avea interesul ca acest Caz să fie mușamalizat prin închiderea cu teza acțiunii unui ins singuratic, care a ucis din motive sexuale?
Răspunsul ni-l dă ce-ar însemna ca ancheta să dezvăluie adevărul celeilalte variante despre care toți românii sînt convinși că e adevărată:
Gheorghe Dincă e membru unei rețele internaționale de trafic de carne vie. Ca și Luiza, Alexandra n-a fost ucisă, ci extrasă de Rețea.
Vă imaginați ce s-ar întîmpla într-un asemenea caz?

O presiune constantă a opiniei publice pentru descoperirea și aducerea fetelor înapoi.
Klaus Iohannis s-ar linge pe bot de un al doilea mandat.
Cum să le descoperi și să le aduce pînă la prezidențiale?
Statul român ar fi aruncat în aer.
O astfel de rețea nu poate funcționa fără știința și complicitatea instituțiilor de forță și a unor politicieni.
România și-ar lua adio de la Schengen.
Cum să dai libertate de mișcare unei țări în care traficul internațional de carne vie e favorizat de autorități?
Alternativa e teza criminalului singuratic care a ucis-o și ars-o pe Alexandra și nu știe unde a aruncat-o pe Luiza.
Și firește folosirea DIICOT nu pentru descoperirea adevărului, ci pentru ascunderea acestuia.

În 2005, cînd a izbucnit Afacerea cu jurnaliștii răpiți în Irak, mi-am asumat riscul de a nu crede o iotă în afirmațiile făcute de autorități. Și viața mi-a dat dreptate c-a fost o Diversiune.
Sub același, cu orice risc, nu voi crede în veci teza asasinului singuratic.
Chiar dacă – sau mai degrabă mai ales dacă – IML va susține că în rămășițele din butoi sînt rămase de la arderea cadavrului fetei de 15 ani”.