Preotul reformat Laszlo Tokes a povestit într-un interviu acordat Gândul ce s-a întâmplat în seara zilei de 15 decembrie 1989 și situația disperată în care se afla împreună cu familia sa.
„Eram deja într-o stare aproape disperată. 10 decembrie, când am ținut predică ultima dată, era Ceaușistă, am anunțat pe enoriași că joia, vinerea în 15, vinerea v-a avea loc evacuarea mea forțată din Parohie și i-am rugat să vină și să asiste în mod pașnic, să fie martori ai acestor abuzuri, acestui act nedrept comis împotriva mea și împotriva comunității bisericești, care m-a ales în mod democratic să fiu preotul lor.
Și vezi Doamne nici nu am sperat, în ziua de vineri, în jurul orei 8:00, dimineață la ora 8:00 au început să se adune oamenii, membrii bisericii mele reformate din Timișoara. Au înconjurat locuința, s-au adunat în față ferestrelor mele și au exprimat solidaritatea și susținerea, ba chiar au adus și de mâncare, au adus lemne pentru încălzire, deoarece securitatea a stopat în ultimele săptămâni chiar cumpărăturile noastre și pur și simplu am fost puși într-o situație fără salariu, fără mâncare, fără lemne pentru încălzire și așa mai departe.
Izolați, absolut izolați. Și era să fim evacuați, dar acești enoriași, într-un moment când a sosit reprezentantul Ambasadei Americane, s-au îmbărbătat, și auzind discursul nostru asupra capului securiștilor, cu acel reprezentant al ambasadei, s-au îmbărbătat și i-au alungat pe securiști.
Securiștii l-au adus cu ei pe acest reprezentant, nu-mi aduc aminte numele atașatului american, dar l-am informat în mod direct și în mod obiectiv despre situația disperată în care stau cu soția mea și cu fiul meu, atunci încă unicul fiu de-al meu, de 3 ani. Și securiștii, sub influența acestei revolte psihice a enoriașilor, s-au retras, oamenii au intrat în casă și s-au fraternizat cu mine. Ne-au vizitat și s-au convins că nu suntem bolnavi, că suntem într-o situație relativă liniștită și după aceea tot mai mulți s-au adunat după-masă. S-au atașat la enoriașii noștri și mulți cetățeni din oraș. Între timp nu a sosit grupul de evacuare, nu știu din ce cauză, dar n-au ajuns. Noi am rămas în locuință și am venit în întâmpinarea vizitatorilor, a simpatizanților. La urmă urmei a trebuit să țin discursul din fereastră, atât de mulți s-au adunat, în 15 decembrie.
Era o fluctuație de oameni până seara târziu. Prezbiterii și membrii parohiei m-au păzit, au asigurat ușile să nu intre nimeni. A venit și primarul la mine, primarul Petre Moț. Mi-a cerut să le spun oamenilor să se ducă acasă. A promis că ne va ajuta să se rezolve problemele noastre, să refacă ferestrele pentru că au fost sparte, că va aduce un doctor care să o vadă pe soția mea, care era gravidă chiar atunci. Au încercat să ne liniștească prin diferite promisiuni”, a relatat Laszlo Tokes.
Teamă și surpriză în decembrie 1989
Citește continuarea pe platforma REVOLUTIONS…