INTERVIU | George R. R. Martin, autorul seriei Game of Thrones, laudă efectele scrisului SF: Nu mai eram americani, ruși, români sau chinezi

Scriitorul George R. R. Martin a fost invitatul de onoare al celei de-a 77-a ediții a Convenției Mondiale de Science Fiction și Fantasy, eveniment desfășurat weekend-ul trecut la Dublin, în Irlanda. Autorul romanelor care au stat la baza celebrului serial „Game of Thrones” i-a acordat un interviu scriitorului Marian Coman, redactor-șef al Armada, imprintul de SF, Fantasy și Thriller al Grupului Editorial Nemira – primul interviu în exclusivitate pentru publicul român prin agenția Mediafax.

George R. R. Martin a vorbit despre cea mai nouă carte a sa, despre proiectele la care lucrează, dar și despre felul în care va evolua literatura în următorii ani și despre cum vede viitorul omenirii.

M.C: Anul acesta am publicat în Armada, la Nemira, cartea „Foc & Sânge”. Istoria continentului Westeros se întinde pe milenii întregi, însă din această istorie ați ales să ne spuneți povestea dinastiei Targaryen? De ce?

R. R. Martin: Asta, să știi, e o întrebare grea. Nu am știut niciodată de ce. Când am început să lucrez la „Cântec de gheață și foc”, am creat și lumea. Inițial, nu aveam nicio poveste, nu aveam nicio lume. Aveam doar un capitol. L-am recitit și am început să spun povestea pe măsură ce creștea, doar că aveam un sentiment încare nu-mi dădea pace. Așa că m-am oprit, am desenat prima hartă și am pus lucruri în ea. Aveam din ce în ce mai multe capitole, din ce în ce mai multe orașe pe hartă, apoi am venit cu o listă a regilor din dinastia Targaryen. Nu am vrut ca istoria să fie inconsistentă și am adus referințe despre regii de dinainte. Apoi mi-am dorit să văd cum au condus acești regi, ce războaie au dus, care au fost relațiile dintre ei. Dintre fii și tați, dintre frați, dintre primii născuți și ceilalți. Când am creat toate aceste lucruri, poveștile au început să vină la mine. Am scris că unul dintre vechii regi a fost Baelor cel Binecuvântat, Baelor cel Iubit și am început să mă întreb de ce este binecuvântat, de ce este iubit. S-a pornit ceva în spatele minții mele. Apoi, în urmă cu câțiva ani, am vorbit cu editorul meu despre „Lumea de Gheață și Foc”. Trebuia să fie o istorie care să acopere perioada în care se desfășoară acțiunea romanelor din serie. Colaboratorii mei Elio M. García Jr. și Linda Antonsson au luat fiecare referință din romane, istoria fiecărui rege, a fiecărui război și le-au organizat pentru mine, iar eu le-am extins și le-am finisat un pic. Mai trebuia să scriu niște note despre istoria care nu a fost inclusă în romane. Și am început să scriu aceste note, iar următorul lucru pe care-l știu este că ajunsesem la vreo 300.000 de cuvinte, prea multe pentru a fi incluse în carte. Așa că am scos tot acel material și am publicat „Lumea de Gheață și Foc”. Apoi, cu toții știm, pe măsură ce serialul „Urzeala Tronurilor” se apropia de final, am început să dezvoltăm alte posibile seriale pentru HBO, toate fiind anterioare poveștii ecranizate. Unele dintre ele aveau acțiunea plasată în perioada descrisă în notele mele. După cum știți, serialul a ieșit din cronologia cărților. Or, nu vreau să se întâmple asta din nou. Îmi doresc ca textele mele, variantele mele ale poveștii să fie publicate înainte ca orice serial să spună acele povești. Așa că editorul meu mi-a propus să publicăm „Foc & Sânge”. A trebuit să mai umplu niște goluri fiindcă notele mele acopereau istoria multor regi, însă nu pe a tuturor. Am făcut asta și am încheiat „Foc & Sânge”. Dar, chiar și așa, este doar jumătate de poveste. Cartea spune povestea de la Aegon Cuceritorul până la regența copilului rege Aegon al III-lea. Prin urmare, mai am mulți regi de acoperit. Războaie, trădări, bătălii, crime, intrigi. E multă istorie de spus. La un moment dat, o să mă ocup de „Foc & Sânge 2”. Dar nu înainte de a încheia „Winds of Winter” și alte proiecte pe care le am pentru viitorul apropiat. Știu, ar trebui să plec acasă, nu ar trebui să fiu aici. Ar trebui să scriu chiar acum!

M.C: Ultimele decenii din activitatea dumneavoastră literară au fost dedicate în cea mai mare parte universului din saga „Cântec de Gheață și Foc”. Eu, însă, am început să vă citesc pe când eram doar un puști, cu povestirea „Regii nisipurilor”. Pentru mine și pentru alții ca mine, ați fost mai întâi un scriitor de science-fiction și abia mai apoi autorul „Urzelii tronurilor”. Sunteți tentat să vă „întoarceți” la science-fiction? Cu o nouă povestire, un nou roman?

R. R. Martin: Da, mă gândesc la asta mereu. Mi-aș dori să scriu mai mult science-fiction. Dar o zi nu poate avea mai multe ore. Iar un an nu poate avea mai multe zile. Și simt că devin din ce în ce mai bătrân cu fiecare an. Nu știu… poate că o să mai fiu aici în următorii douăzeci, treizeci de ani, dar poate o să mai fiu doar în următoarele șase luni – cine naiba știe?! Viața e plină de incertitudine! Însă dacă aș avea tot timpul din lume, cu siguranță aș termina „Cântec de gheață și foc”, aș scrie a doua parte a istoriei „Foc & Sânge”, aș scrie alte opt sau zece povești care să completeze aventurile din „Cavalerul celor Șapte Regate”. Și astea sunt doar proiecte legate de Westeros, iar Westeros este o lume atât de dezvoltată acum că aș putea să mai scriu o mulțime de povești în acest univers. Dar, știi, am de asemenea, celebrul meu roman neterminat, un roman horror istoric, a cărui acțiune se desfășoară în New York, în anii 80 – 90. Am scris deja două sute de pagini la el și mi-ar plăcea să mă întorc și să îl închei la un moment dat. Îmi doresc să scriu și o continuare a romanului „Fevre Dream”. Și aș vrea să scriu mai mult science-fiction în universul „Thousand Worlds”. Și, în plus la toate aceste lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac, am alte idei, total independente de „Thousand Worlds”, total independente de „Cântec de Gheață și Foc”. Este doar o chestiune legată de ceea ce lucrez azi, de ceea ce lucrez mâine. Imediat ce finalizez o poveste, trec la cealaltă… Știi, nu cred că o să ies vreodată la pensie. E drăguț să scapi de presiunea termenelor limită și de scrisorile furioase ale fanilor care te întreabă unde este cartea, când o să fie gata, dar nu-mi pot imagina cum ar fi să trăiesc fără să spun povești. Fac asta de când eram copil. Nu cred că poveștile vor înceta să vină, așa că, atâta timp cât o să fiu capabil fizic și mental, o să scriu și o să public.

Toate națiunile de pe insule vor fi scufundate, orașele de pe coastă vor fi distruse

M.C: Lumea se schimbă. Cum vedeți aceste schimbări ca autor de science-fiction?

R. R. Martin: Lumea se schimbă. Și nu știu ce formă o să ia la final. Tu ești familiarizat cu textele mele SF. Iar dacă te uiți în ele, o să vezi peste sute de ani în viitor și în lumi îndepărtate. Nu m-am simțit niciodată foarte confortabil să scriu povestiri cu acțiunea plasată peste cinci – șase ani în viitor, ori peste zece ani în viitor. Pentru că nu știu ce o să se întâmple atunci. Îmi place să cred că în viitor o să ajungem la stele, o să devenim un fel de lume așa cum mi-am imaginat în poveștile din „Thousand Worlds”, o să intrăm în contact cu extratereștrii și o să trăim într-un frumos univers science-fiction. Și noi, toți cei care vom trăi atunci vom fi împreună, vom fi… Pământul. Știi, în poveștile SF pe care le-am citit când eram copil, ajunsesem la stele și întâlnisem extratereștri. Noi eram oamenii de pe Pământ, eram terrani. Nu mai eram americani, nu mai eram ruși, români sau chinezi. Se conturase ideea că, la un moment dat, lumea aceasta va fi unită. Nu știu dacă lucrul ăsta se va întâmpla în realitate. A existat această credință science-fiction, dar când mă uit în jurul meu, văd oameni vorbind despre construirea de ziduri, văd oameni vorbind despre cum să scăpăm de emigranți. Văd țări care se îndepărtează de la a fi împreună… Uită-te la Brexit, spre exemplu. Cred că trăim vremuri întunecate. Și o să găsim o cale să ieșim din asta sau nu. La orizont sunt o mulțime de probleme: schimbările climatice… vor fi milioane de refugiați, nu doar mii, așa cum sunt astăzi. Toate națiunile de pe insule vor fi scufundate, orașele de pe coastă vor fi distruse. Vor fi locuri pe Pământ unde temperatura va crește atât de mult încât viața omului nu va mai fi posibilă. Proliferarea armelor nucleare este o altă mare problemă fiindcă din ce în ce mai multe țări le au și, mai devreme sau mai târziu, cineva o să le folosească. Îmi fac griji pentru viitorul apropiat. Dar sunt încrezător în puterea cuvintelor și încerc să vorbesc despre câteva probleme umane simple, de viață și moarte, în textele mele. Doar că sunt plasate în lumi aflate printre stele, la mii de ani în viitor, sau într-un Ev Mediu imaginar.

M.C: „Cântec de gheață și foc” a schimbat nu numai literatura fantasy. Avem romanele, dar avem și serialul, jocurile și benzile desenate. Povestea, personajele, întregul univers pe care l-ați creat sunt imprimate în mentalul colectiv. Cum credeți că o să evolueze literatura în următorii ani? Va cădea sub asaltul televiziunii, al jocurilor video, al realității virtuale? Sau, din contră, ea va fi în continuare sursa principală pentru o poveste de succes?

R. R. Martin: Da, cred că o să avem mereu nevoie de povești, însă forma acestora va fi diferită. Cărțile par a fi eterne, iar oamenii vor continua să citească. Când a fost inventat filmul, cărțile nu au dispărut. Apoi a apărut teatrul radiofonic. Apoi televiziunea. Se presupunea că televiziunea o să ucidă teatrul radiofonic și filmul. Se presupunea că o să ucidă cărțile. Nu a făcut asta. Cât despre realitatea virtuală și jocurile video, eu cred că sunt o formă de artă aflată în perioada copilăriei. Sunt ceea ce era teatrul înainte de Sheakespeare. Nimeni nu a făcut încă o mare operă de artă în domeniul jocurilor video sau al realității virtuale, dar acest om va veni. Nu o să fiu eu, o să fie poate cineva care acum are patru ani, un geniu sheakespearian care-și va găsi menirea în această nouă formă de artă. Dar cred că poveștile vor continua să existe. Cred că poveștile transcend suportul. Sheakespeare a scris piese de teatru și lumea le-a urmărit pe scenă, dar acum sunt filme după piesele lui Sheakespeare, sunt seriale de televiziune după piesele lui. Poveștile au supraviețuit. „Moby Dick” a fost inițial un roman, dar este și film, este și bandă desenată. Majoritatea romanelor clasice au fost ecranizate. Sunt mai multe variante după „Marele Gasby”, spre exemplu. Poveștile supraviețuiesc, iar eu sunt de părere că avem nevoie de povești.

Regret acum că nu i-am scris lui Tolkien

M.C: Am citit undeva că, în copilărie, ați fost tentat să îi scrieți o scrisoare lui J. R.R. Tolkien. Mă întreb ce ar fi conținut acea scrisoare.

R. R. Martin: Când eram copil și am terminat „Stăpânul inelelor” mi-am zis că e cea mai bună carte pe care am citit-o. Era minunată. Când am citit a treia carte, „Întoarcerea Regelui”, și vedeam că se apropie de final, nu îmi doream ca povestea să se încheie. Și m-am gândit să îi scriu o scrisoare lui Tolkien și să-i spun cât de mult mi-a plăcut. Știi, am scris niște scrisori care au fost publicate în revista Marvel, către Stan Lee și Jack Kirby. Și regret acum că nu i-am scris lui Tolkien. Mulți ani mai târziu, am citit în biografia lui că obișnuia să răspundă scrisorilor primite de la fani.

M.C: Dar dacă, acum, printr-un miracol, l-ați întâlni pe J.R.R. Tolkien, ce i-ați spune?

R. R. Martin: Ei bine, i-aș mulțumi că a scris una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX, că a creat o lume care a reinventat genul fantasy. Cred că acum, orice autor de fantasy se află sub umbra lui Tolkien. Bineînțeles, au fost scriitori de fantasy și înainte de Tolkien, mari autori precum Lord Dunsany, Eric Rücker Eddison, poți să te uiți și la Mark Twain, Edgar Allan Poe, Lovecraft, oameni care au scris diferite tipuri de fantasy. Dar în epic fantasy-ul pe care îl știm noi astăzi este foarte mult Tolkien. Iar dacă aș fi obraznic, i-aș spune că nu ar fi trebuit să-l ucidă pe Gandalf. Dar nu știu dacă aș putea fi atât de obraznic în prezența profesorului Tolkien.

Interviul a fost realizat în exclusivitate pentru agenția Mediafax de Marian Coman, redactor-șef al Armada, imprintul de SF, Fantasy și Thriller al Grupului Editorial Nemira.

Scriitorul american George R. R. Martin are 70 de ani. S-a născut pe 20 septembrie 1948 și este cunoscut în calitate de autor de proză fantasy, horror și science fiction. George R. R. Martin a început să lucreze la seria de romane „A Song of Ice and Fire/ Cântec de gheață și foc” în 1991, primul volum fiind publicat în 1996. Planificată inițial ca trilogie, seria cuprinde până în prezent cinci romane publicate și încă două aflate în stadiul de proiect. Romanele din această serie au fost traduse în peste 47 de limbi, inclusiv în română, și s-au vândut în peste 90 de milioane de exemplare pe plan mondial.

Ultimele două volume din serie, „The Winds of Winter” și „A Dream of Spring”, sunt în curs de apariție, data lansării fiind în continuare un secret.

Foto: Hepta