România pierde și în SUA procesul cu frații Micula: Țara noastră, la un pas să le plătească despăgubiri de sute de milioane de euro

Un comunicat al societății de avocatură White & Case LLP, care l-a reprezentat pe Ioan MIcula, spune că judecătorul Amit P Mehta de la US District Court for the District of Columbia a hotărât pe 11 septembrie că deciziile Curții de Justiție Europene nu se pot aplica pentru cauze care au debutat înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

În vară Guvernul a discutat consecințele asupra României ce curg din hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019 privind litigiul fraților Ioan și Viorel Micula și companiilor acestora cu statul român, respectiv posibilitatea intrării în default. „Ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României. De altfel, riscul de executare silită va putea apărea și în România, întrucât în dosarul de contestație la executare nr. 15755/3/2014 instanța a dispus repunerea pe rol și a acordat termen pentru 4 septembrie 2019″, arată documentul pe care ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici l-a prezentat Executivului.

Speța privește un șir de procese în care statul român a fost acționat în instanțe internaționale de către de cetățenii suedezi Ioan și Viorel Micula și societățile European Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L. împotriva României, în temeiul Acordului privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Regatul Suediei.

Procesul a fost deschis în anul 2005 la ICSID, Curtea de Arbitraj de pe lânga Banca Mondială, cea mai înaltă instanță judecătorească pentru litigiile economice.

Frații Ioan și Viorel Micula, care au și cetățenie suedeză, au susținut că statul român nu și-a respectat angajamentele referitoare la protecția reciprocă a investițiilor cuprinse în acordul bilateral dintre Suedia și România. Prin semnarea acestui acord bilateral, România s-a angajat să protejeze investițiile suedeze făcute pe teritoriul statului român și, în acest context, să creeze și să mențină condițiile favorabile pentru investițiile efectuate de investitorii suedezi, precum și să protejeze pe teritoriul său aceste investiții. Reclamanții au solicitat despăgubiri materiale în valoare de aproximativ 613 milioane euro, prejudiciu efectiv, și dobânzi calculate la o rată de ROBOR plus 5%.

Prin hotărârea pronunțată în dosarul arbitral anterior menționat, Tribunalul a decis acordarea de despăgubiri reclamanților în valoare de aproximativ 376,43 milioane lei plus dobândă, echivalent a aproximativ 84,54 milioane euro plus dobândă. Valoarea dobânzilor nu a fost calculată de către Tribunalul arbitral, menționându-se doar rata dobânzii aplicabile (ROBOR plus 5%) și data de la care începe să curgă.

Oficialii statului spun că România și-a îndeplinit obligațiile din această hotărâre arbitrală, prin plata următoarelor sume: 337.492.864 lei, în luna ianuarie 2014, prin compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat de societatea European Food SA, unul dintre creditorii din hotărârea arbitrală, cu sumele corespunzătoare datorate de România, conform hotărârii arbitrale; 45.681.714,82 lei, în cursul lunilor ianuarie-februarie 2015, atunci când conturile Ministerului Finanțelor Publice au fost executate silit și sumele rezultate au fost virate în contul Biroului de Executori Judecătorești Mazilu și Asociații, care acționa în numele creditorilor; din această sumă, executorul judecătoresc a reținut drept cheltuieli de executare suma de 2.480.000 lei; 472.788.675,43 lei, în data de 9 martie 2015, în contul deschis pe numele societăților Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula și Viorel Micula și BEJ Mazilu și Asociații, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2014.

Comisia Europeană a decis în data de 30 martie 2015 că plata despăgubirilor acordate prin hotărârea arbitrală pronunțată în dosarul ICSID nr.ARB/05/20 constituie ajutor de stat incompatibil cu piața internă. În consecință, România a fost obligată să nu plătească ajutorul incompatibil menționat la paragraful precedent și să recupereze toate ajutoarele incompatibile care au fost deja plătite oricăreia dintre entitățile prevăzute expres în Decizia Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Prin urmare, în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, a luat naștere un alt raport juridic, care presupunea executarea voluntară sau silită de către persoanele vizate de decizie a unor obligații pecuniare distincte de cele care au făcut obiectul hotărârii arbitrale. Acest raport juridic a început să fie pus în aplicare de către România în data de 7 aprilie 2015, prin executarea sumei de 472.788.675,43 lei, plătită în data de 9 martie 2015 în contul deschis pe numele societăților Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula și Viorel Micula și BEJ Mazilu și Asociații, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.77/2014.

De asemenea, în temeiul acestui titlu executoriu al Comisiei Europene, Agenția Națională de Administrare Fiscală a executat silit mai multe societăți enumerate în cuprinsul deciziei. În acest sens, organele fiscale centrale au recuperat 4.962.706 lei.

Frații Micula au început proceduri de executare silită în Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Belgiei și în Suedia, deși hotărârea arbitrală fusese executată integral de România până la data emiterii Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Până la data pronunțării hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, apărările principale ale României erau axate pe faptul că nu se justifică o nouă executare silită în condițiile în care România și-a îndeplinit obligațiile din hotărârea arbitrală și, în plus, pe existența Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 prin care s-a stabilit că executarea voluntară sau silită a hotărârii arbitrale este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene în materia ajutorului de stat.

Ministerul Finanțelor Publice alocă un buget estimat anual de 1 milion euro pentru reprezentarea juridică în toate aceste jurisdicții. Până în prezent, valoarea aproximativă achitată acestor societăți de avocatură este de 4 milioane euro, preciza documentul.

Împotriva Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, societățile și investitorii Micula au introdus acțiune în anulare la Tribunalul Uniunii Europene, care, prin hotărârea pronunțată în data de 18 iunie 2019, a anulat acest act al Comisiei Europene.

Ce este mai important, în urma anulării Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, Ministerul Finanțelor Publice aprecia că, în lipsa unei interdicții legale la nivelul Uniunii Europene, există riscul ca România să fie obligată să restituie sumele încasate necuvenit în temeiul acestui nou raport juridic, respectiv suma de 472.796.555,24 lei încasată în data de 7 aprilie 2015.

„Pentru această sumă, executată în temeiul titlului emis de Comisia Europeană, ar putea fi solicitate dobânzi, care, ținând cont de cuantumul sumei încasate, pot ajunge la un cuantum important. Cuantumul dobânzilor și perioada pentru care sunt datorate, pot fi influențate de clarificările adresate Comisiei Europene. În ipoteza în care în urma acestor clarificări ar rezulta că dobânzile solicitate sunt datorate și acestea se calculează de la data încasării sumei, cuantumul acestora ar fi de aproximativ 146.430.000 lei până la 1 iulie 2019. Se mai adaugă suma de 4.985.388 lei executată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală în intervalul 2015-2019, la care ar urma să se adauge dobânda. Conform ipotezei arătate mai sus, această dobândă calculată până la 1 iulie 2019 ar fi de aproximativ 1.121.590 lei.

Întârzierea restituirii de către România a sumelor executate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 va conduce la plata unor penalități substanțiale și la un risc major de executare silită a României în ipoteza în care Comisia Europeană nu obține o suspendare a efectelor hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019 sau nu emite rapid o nouă decizie de recuperare. Aceste penalități substanțiale vor putea fi solicitate și în ipoteza în care recursul Comisiei Europene nu va fi admis sau dacă nu va fi anulată în totalitate Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019″, arăta documetul guvernamental.

Documentul menționează că în anii trecuți frații Micula au încercat executarea României în diverse jurisdicții, prin instituirea unor popriri asupra conturilor unor bănci prin intermediul cărora România încasează sau plătește sumele aferente euroobligațiunilor lansate pe piețele externe în cadrul Programului Medium Term Notes. O astfel de acțiune se reflecta în blocarea sau reținerea sumelor care fac obiectul încasării sumelor de la investitori sau plății serviciului datoriei publice guvernamentale (principal și dobânzi), ceea ce ar putea aduce prejudicii majore României în ceea ce privește finanțarea datoriei publice, atât de natură financiară cât și reputațională, îndeosebi având în vedere demersurile Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea planului de finanțare de pe piețele externe pentru anul 2019. Mai mult, într-o astfel de situație, ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României.