Doi obsoleți: Trump și Macron

Vorbărie multă și proastă de la tribuna Adunării Generale a ONU.

Lumea e, de decenii, în criză acută de lideri.

Aceleași discursuri reîncălzite – zero viziune.

Doi obsoleți – Trump și Macron – s-au contrazis pe o temă care de mâine e nerelevantă.

Președintele Americii a distribuit două mesaje. Cel economic – răfuiala cu China. Cel politic – răfuiala cu Uniunea Europeană.

În ultimul, zgândărind cedarea de securitate, a scăpat frâiele: „Viitorul nu aparține globaliștilor. Viitorul aparține patrioților. Viitorul aparține națiunilor suverane și independente, care își protejează cetățenii și își respectă vecinii. Dacă vrei libertate, fii mândru de țara ta. Dacă vrei democrație, păstrează-ți suveranitatea. Și dacă vrei pace, iubește-ți națiunea”.

Macron, care exaltă și el patriotismul – considerând însă naționalismul (un patriotism accentuat) „o lepră” – l-a contrazis vehement. Președintele Franței prescrie omenirii o combinație între patriotism și multilateralism, a cărei rețetă e singurul care o cunoaște.

Emmanuel Macron luptă, deloc subtil, pentru o Europă a patriilor, subordonată patriei sale.

Dacă, de luni, Trump și Macron nu s-ar schimba o iotă din discursul la nivel înalt. Aceeași bâjbâire, cu ochii larg închiși, în hățișurile prezentului.

Ca Statele Unite, Europa a purtat o vreme idealul unei patrii a națiunilor. Va deveni o Europă a europenilor, până când Pământul va deveni o patrie a pământenilor. Și, pe urmă, după catastrofa ecologică spre care ne conduce leadership-ul începutului de secol XXI, mai vedem.

Mă întorc de fiecare dată la Harari, ca la un gânditor (singurul important, până astăzi) care privește spre viitor. E cel care, în campania electorală, îi certa pe politicienii țării sale, că scurmă în cenușă, că refuză cu obstinație să-și ridice privirea spre viitor, că refuză să vadă dincolo orizonturile propriilor interese.

Din „21 de lecții pentru secolul XXI” citire:

„Liberalismul nu are nici o soluție evidentă la cele mai mari probleme cu care ne confruntăm: colapsul ecologic și perturbările tehnologice (…). Revoluțiile viitoare din biotehnologie și tehnologia informației vor necesita viziuni noi. Așadar, următoarele decenii s-ar putea caracteriza printr-un examen atent de conștiință și formularea unor noi modele sociale și politice (…). Oricărei povești care va încerca să atragă loialitatea omenirii îi va fi testată, înainte de toate, capacitatea de a face față celor două revoluții – cea din tehnologia informației și cea din biotehnologie (…). În loc să aibă drept rezultat unitatea mondială, globalizarea ar putea duce, de fapt, la o : împărțirea omenirii în caste biologice diferite sau chiar în specii diferite. Globalizarea va uni lumea pe orizontală, eliminând granițele naționale, dar, în același timp, va diviza omenirea pe verticală. Oligarhiile aflate la putere în țări diferite precum Statele Unite și Rusia ar putea să fuzioneze și să facă front comun împotriva masei de sapiens obișnuiți (…). Un asemenea scenariu Ar putea chiar să de-globalizeze lumea, dacă această castă superioară se reunește în cadrul unei autoproclamate și construiește ziduri și șanțuri de apărare care să o separe de hoardele de de afară (…). Nu doar clase, ci și țări și continente întregi ar putea deveni irelevante”.