Sindromul Anastasiu – Borza sau când suntem dispuși să vorbim cinstit despre economie

Totul a pornit de la declarațiile omului de afaceri Dragoș Anastasiu, președintele Camerei de Comerț Româno-Germane AHK, care a apreciat într-o declarație publică că bugetul anului viitor nu se va închide dacă nu cresc taxele și nu se reduc bugetarii

„Sunt prea mulți oameni în ministere, sunt prea mulți parlamentari, prea multe primării, prea multe deconcentrate. Dacă vrem să plătim toți acești plimbători de hârtii, să-i plătim, dar de unde? Daca nu ai bani de cheltuieli, trebuie să faci ceva cu veniturile. Să atunci care sunt variantele de a face ceva cu veniturile? Ori faci o cotă unică, pentru că nu mai este cotă unică în România de ani de zile, avem și 10% și 16% și 0% la IT și impozit specific și TVA de 19%, deci unde-i cota unică? Cota unică a dispărut din România. Ori faci o chestie unitară, o cotă unică la un nivel mai înalt, ori faci impozit progresiv. Dacă ne uităm la doctrina socialistă, spune clar și s-a dovedit în ultimii trei ani, să luăm de la cei ce au mai mulți abani și să dăm la cei ce au mai puțini bani. Este o deducție logică. Aș vrea să stiu de la politicieni, față în față cu macroeconomiști, cum vor închide bugetul. Singura variantă, în contextul recesiunii europene și mondiale, să mărim impozitele sau să dăm afară oameni. Este o ecuație cu un final cunoscut, minus 3% deficit bugetar, pentru că nu putem mai mult”, a explicat Anastasiu.

Reacțiile nu au întârziat. De exemplu Alianța Sindicatelor Bugetarilor SED LEX, care a luat din declarațiile lui Anastasiu doar părțile care îi convin și au comunicat rapid că afirmațiile omului de afaceri ar putea slăbi autoritatea statului și ar putea crea ideea că România este un partener necredibil în ochii partenerilor europeni. „Dintr-o lipsă acută de cunoaștere (prostie chiar) majoritatea celor care fac referire la sistemul bugetar se gândesc la administrația publică. Sistemul bugetar este compus din sistemul de ordine publică și siguranță națională, sistemul de învățământ, sistemul sănătății, sistemul administrației publice. Administrația publică reprezintă un număr de 125.000 de posturi ocupate, din care 76.000 în administrația locală, iar diferența până la 125.000 în administrația publică centrală”, comunica SED LEX.

Suntem siguri că Anastasiu nu s-a referit musai la ordine publică, sănătate sau învățământ, tot așa cum avocatul Remus Borza, fost consilier guvernnamental pentru ceva mai puțin de o săptămână, nu a făcut-o, când a vorbit, în vara acestui an, de necesitatea eficientizării sectorului bugetar și ce reconfigurarea economiei. „Îi putem plăti pe toți, dar trebuie să îi punem să livreze, este nevoie de creșterea calității muncii în aparatul bugetar”, a spus Borza, care a evidențiat faptul că Guvernul Năstase a lucrat cu 800.000 de bugetari, iar în prezent sunt 1,4 milioane. „Statul plătește mult și cere puțin, avem nevoie de criterii de competență. Indiferent de guvernare, aparatul bugetar a crescut, caracterizat de clientelism politic și de mediocritate”, a spus Borza.

Fostul consilier a enumerat și cîteva dintre problemele actuale ale economiei României, printre care nevoia de creștere a gradului de colectare a taxelor și impozitelor. România are cel mai scăzut grad de colectare, deși s-a înregistrat o majorare a sumei cu 46 de miliarde de lei, la 341 de miliarde de lei, iar nivelul evaziunii este „apocaliptic”, de 16 miliarde de euro. Cheltuielie cu asistența socială și de personal au crescut cu 73 de miliarde de lei, iar ANAF nu a putut ține pasul cu toate aceste creșteri.

În contextul discuțiilor din spațiul public legate de finanțarea salariilor din sistemul public și a pensiilor, Remus Borza a avansat fie sacrificarea investițiilor, fie încheierea unui moratoriu care să prevadă o înghețare a salariilor până cînd situația economică va permite reluarea creșterii acestora.

Premierul Viorica Dăncilă l-a demis pe Remus Borza din funcția de consilier onorific pe probleme economice.

Premierul nu a aplicat această măsură în cazul ministrului Finanțelor Eugen Teodorovici, care declara în luna august că o reducere cu cel puțin 20% a personalului din administrație ar eficientiza sistemul public. Ministrul spune că pentru o astfel de măsură ar trebui un pact politic, cu elemente clar stabilite, care să prevadă că România nu poate depăși un anume număr de personal administrativ, sau alocarea unui anumit procent din PIB, indiferent de partidul sau partidele care se află la guvernare.

La fel în februarie, cînd Teodorivici, întrebat dacă există posibilitatea să fie reduceri de personal în administrație, a declarat că se poate pune problema de orice poate duce la un sistem public eficient.

Calculele spun că un funcționar public câștiga, conform celor mai recente date, în medie, cu 58% mai mult decât angajații din restul economiei. Cei peste 211.000 de angajați din sectorul „administrație publică și apărare” au ajuns la un salariu mediu net de 4.961 de lei net în luna iunie a acestui an, în creștere cu 18% față de perioada similară din 2018, arată datele Institutului Național de Statistică. Spre comparație, salariul mediu net la nivel național a fost 3.142 de lei net în iunie 2019 (+15% față de perioada similară din 2018), ceea ce înseamnă că un funcționar public câștigă, în medie, cu 58% mai mult decât angajații din restul economiei.

Problema nu este că salariile funcționarilor publici sunt prea mari, ci că sunt prea mari comparativ cu ceea ce fac și ceea ce oferă ca servicii.

Angajații din administrația publică și din apărare sunt cel mai bine plătiți bugetari și au acest statut de ani buni, chiar dacă în ultimii ani creșterile salariale mai accelerate au fost pentru profesori și pentru angajații din sectorul medical. Angajații din sănătate și asistență socială au ajuns la un salariu mediu de 3.859 de lei net în iunie 2019 (în creștere cu 10% față de iunie 2018 și cu 23% peste nivelul salariului mediu pe economie), iar în educație salariul mediu a ajuns la 3.657 de lei net în iunie 2019 (+30% față de iunie 2018 și cu 16% peste nivelul salariului mediu pe economie).

La polul opus sunt 1,4 milioane de angajați cu salariul minim în privat. Salariile celor 1,2 milioane de angajați bugetari au generat cheltuieli de 22 mld. euro în 2018, adică 11% din PIB (calculat după standarde europene), potrivit datelor AMECO, baza de date macroeconomice a Comisiei Europene. Spre comparație, în 2014, salariile bugetarilor au reprezentat 7,9% din PIB, iar în 2015 au însemnat 7,8% din PIB, mai arată statisticile.

Datele mai arată că numărul de salariați din economie a ajuns la 4,98 milioane de persoane la finalul lunii iunie 2019, în creștere cu aproape 40.000 de persoane față de perioada similară din 2018. Din totalul noilor angajări, 40% au fost făcute în cele trei mari domenii ale sectorului bugetar, mai arată datele oficiale. Între timp, angajatorii se confruntă cu un deficit acut de personal, acesta fiind influențat și de fenomenul migrației externe.

Problema economiei este, în acest moment, la fundamente. Creșterea economică bazată pe consum și în special pe creșteri salariale (Wage-Led-Growth, WLG), adoptată de PSD, este un demers greu de înțeles pentru Cezar Boțel, consilier al guvernatorului BNR, care a publicat recent un studiu pe această temă. „Este greu de înțeles în cazul oricărei economii, dar în România anului 2017 apelul la politici WLG nu ar putea fi invocat nici măcar ca un argument de urgență, de exemplu o situație în care alte politici eșuează în a redresa o economie în derivă și WLG ar rămâne singura speranță. Dimpotrivă economia României performa robust, cu creștere economică pozitivă din 2011, la rate de peste 3 la sută din 2015 și în curs de accelerare. În a doua jumătate a anului 2016 devenise clar că PIB fie depășise fie urma să depășească în scurt timp nivelul potențial. Trendurile ascendente ale deficitului bugetar și deficitului de cont curent semnalau de asemenea iminența unui exces de cerere. Era clar că stimuli de creștere a cererii de consum nu mai erau necesari, mai ales că în 2016 consumul accelera semnificativ în timp ce investițiile înregistrau un recul. Tocmai în această situație politicile WLG au „prins viteză” în România”, arată specialistul, care subliniază că opiniile le exprimă în plan personal. Ți adaugă: „ar trebui ca efectele economice ale deciziilor cu justificare ne-economică să fie evaluate obiectiv, pentru a putea optimiza deciziile economice condiționat de constrângerile reprezentate de deciziile neeconomice. Teoria economică nu trebuie contaminată de social și politic, tocmai pentru a le servi mai bine”.

Am aplicat, ca nație, politici economice discutabile, am evitat să abordăm fundamente, am neglijat cercetarea și dezvoltarea, dar și educația, am pus la colț antreprenoriatul și am crezut că dacă dăm niște bani, rezolvăm situații. Totul pe fondul unei economii mondiale afectată în special tot de orgolii politicianiste, la bază – vezi Brexit sau conflictele comerciale dintre SUA și restul lumii.

Și, pentru ca totul să fie complet, nici nu prea vorbim despre asta, sau îi arătăm cu degetul pe cei ce au curaj să o facă.