„Omenește vorbind, eu am iubit trei lucruri: femeile, vînătoarea și vinurile bune”. Un interviu inedit cu Ion Gheorghe Maurer realizat de istoricul Marius Oprea | AUDIO

Prilejul mi l-a oferit faptul că la 11 marte în acel an se împlineau șapte ani de la „Scrisoarea celor 6”, primul (și ultimul) act de dizidență în interiorul Partidului Comunist Român, act la care însă fostul și cel mai longeviv prim-ministru al României comuniste (între 1962 și 1974) nu a fost chemat să participe, deși, ca și restul semnatarilor, era „marginalizat” de Nicolae Ceaușescu. Pegăteam cu această ocazie un documentar pentru Radio „Europa Liberă”, unde eram pe atunci corespondent la biroul din București. L-am întrebat, de la bun începput, pe domnul Maurer ce știe despre „comploturile” urzite în partid în vederea înlăturării dictatorului Ceaușescu.

Mi-a răspuns, cu sinceritate, după cum se va vedea mai jos, că „eu n-am văzut pe nimeni avînd curajul să ia poziție împotriva lui Ceaușescu, nici la început, nici mai tîrziu. Pot vorbi, totuși, despre unul, pe care l-am cunoscut. Discutam împreună despre politica pe care o face Ceaușescu și eram împreună de acord că este vorba despre o politică greșită. Acel om este Ion Iliescu. Era mult mai tînăr decît mine, îmi era vecin. Cînd eu mergeam în Herăstrău venea și el, mai ședeam la vorbă, discutînd despre politica lui Ceaușescu. De restul nu știu”. Maurer nu s-a arătat surprins văzîndu-l pe Iliescu în fruntea țării, după răsturnarea lui Ceaușescu. Așa ceva era în logica lucrurilor și a sistemului: „el era un om care, după ideile pe care le afirma, era pe o linie politică justă”, afirmă Ion Gheorghe Maurer, subliniindu-i lui Ion Iliescu caliitățile de comunist reformist. Cu o singură nuanță, de amărăciune, dată de faptul că, după ce a ajuns la putere, „Iliescu n-a mai căutat să mă vadă. Mi-am explicat acest lucru, ca o măsură pentru a nu fi interpretat de oameni că este influențat de mine în politică”, mărturisea în 1996 bătrînul lider comunist. A povestit, cum veți vedea, multe. De la primul păcat al copilăriei, și pînă la faptul că nu crede în Dumezeu.

Marius Oprea: Domnule Maurer, mă bucur că m-ați primit și că ați fost de acord să purtăăm această lungă discuție. Am să încep abrupt și sper să nu vă supărați. Vă faceți reproșuri că ați fost comunist? Că ați crezut în ceea ce, istoric, s-a dovedit a fi o ideologie falimentară și, aș îndrăzni, criminală?

I.G. Maurer: Domnule Oprea, nu mai am timp nici măcar pentru reproșuri; am orbit, am diabet și sufăr îngrozitor de gută; am trecut de 90 de ani. Durerea te poate duce să faci o punte spre adevăr, la modul personal. Eu rămîn însă convins de logica marxistă, de trecerea de la un sistem social la un alt sistem social, pe care am cunoscut-o și chiar am asistat-o; acum trăiesc această a treia trecere, sau de fapt întoarcere la un soi de capitalism, trecere care poate să vină, se face în timp, nu imediat, dintr-o dată. Și durează acest timp. Trecerea asta, de la un sistem social la alt sistem social se face prin rezolvarea contradicțiilor care apar în cadrul sistemului social respectiv. Eu am trăit și acel sistem politic care pînă atunci se manifestase direct și brutal obtuz față de capitalism, dar fără performanță economică, am luptat în Războiul civil din URSS, am trăit și NEP-ul (Novaia economistisceskaia polititika, n. M.O.), liberalizarea economică, un fel de revenire la un sistem deja verificat ca performanță, dar cu alte valori, care în logica noii ideologii trebuiau distruse. În condițiile Războiului Civil nu puteam supraviețui, chiar dacă tineri ca mine pe atunci și-ar fi dat viața pentru cauză… Deci, prin rezolvări succesive și în timp se va naște sistemul nou.

Marius Oprea: Deci, nu aveți să vă faceți reproșuri?

Citește continuarea și ascultă interviul audio pe platforma REVOLUTIONS.