După cum ne-a obișnuit, autorul ne propune o privire incisivă asupra guvernării în toate provinciile României Mari, după Primul Război Mondial. Demagogia, abuzurile statului, corupția clasei politice, proasta guvernare – deși par titluri extrase din emisiunile canalelor de știri de astăzi -, sunt teze ale lucrării de față, concluzii susținute cu argumente și dovezi incontestabile. Este pentru prima dată în istoriografia română când este avansată și probată, după o metodologie sociologică care pretinde capacitatea de a asigura reprezentativitatea statistică la nivel național, ipoteza științifică privind proasta guvernare românească din perioada interbelică, văzută de mulți drept o autentică Epocă de Aur. Astfel, Bogdan Bucur demonstrează că, din cercetările monografice realizate de Școala Sociologică de la București, România Mare a guvernat mai prost Basarabia, Bucovina, Banatul și Transilvania decât Rusia țaristă și Austro-Ungaria. Chiar și în Transnistria – aflată sub temporară ocupație militară antonesciană (între 1941-1944) – administrația românească a fost mai slabă decât cea sovietică precedentă, în percepția populației autohtone. Totuși, autorul precizează răspicat limitele teoretice și metodologice până la care sunt valabile principalele ipoteze ale cărții sale.
În prefața lucrării, academicianul Ioan-Aurel Pop menționează că „istoricul Bogdan Bucur a realizat o cercetare profesionistă, bazată pe rigorile «meseriei de istoric» (Marc Bloch)”. Președintele Academiei Române ne invită „să ne privim în oglindă din când în când, cu spirit de echilibru și cu realism, fără să ne autoflagelăm sau să ne măgulim singuri, deoarece cunoașterea veridică a vieții trecute ne poate ajuta realmente să ne organizăm mai bine prezentul”.
În partea finală, autorul recunoaște că „am trudit la redactarea și perfecționarea acestei lucrări timp de 10 ani […], din dorința ca România postdecembristă, care este patria mea, să încerce să nu mai repete erorile înaintașilor. Știu că acest lucru nu se întâmplă. Dar această iluzie, de care sunt conștient, m-a determinat să perseverez. De altfel, nu doar în țara noastră, ci pretutindeni, aproape nimeni nu învață din greșelile celorlalți. Sunt necesare calități intelectuale excepționale, imaginație sociologică (după Charles Wright Mills), rafinament cultural și sensibilitate istorică, pentru o asemenea capacitate, cu care puțini oameni sunt înzestrați. Totuși, consider că sacrificiul românilor care și-au pierdut viața pentru integritatea teritoriului național (în cele două războaie mondiale) sau pentru libertate politică și revenirea la democrație (în decembrie 1989) trebuie respectat și omagiat, în primul rând, prin bună guvernare, lucru de care n-am avut parte, din nefericire, aproape niciodată în istorie”.
Bogdan Bucur este lector universitar la Departamentul de Sociologie al Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Admi¬nistrative (SNSPA București). Este autorul bestsellerului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (București, Editura RAO, 2017) și al volumului Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuții la analiza rețelelor socia¬le istorice (București, Editura RAO, 2016). Ambele lucrări sunt multiplu premiate și citate.
Sociologia proastei guvernări în România interbelică va fi lansată în cadrul Târgului Internațional de carte Gaudeamus, pe 23 noiembrie, la ora 13.00, la standul Editurii RAO.
„Îndată după terminarea Marelui Război, România Întregită se prezenta publicului în toată splendoarea-i contradictorie. Pe de o parte, țara se confrunta cu o „scumpete nemaipomenită a prețurilor” (Bacalbașa, 2019, 4). În chiar primele luni ale anului 1919, criza alimentară din Vechiul Regat a provocat o rată înspăimântător de mare a mortalității infantile2. Până și în București, mărfurile de strictă necesitate, precum pâinea sau carnea, lipseau cu desăvârșire sau erau raționalizate draconic. Un mic la colțul străzii a ajuns să coste 1 leu, iar o fleică de porc la grătar 9 lei, prețuri considerate prohibitive de către populația mahalalelor care frecventa birturile obscure, dar vesele, ale capitalei, întrucât erau de până la 10 ori mai mari decât înainte de declanșarea primei conflagrații mondiale, iar cârciumarii nu-și mai permiteau să întrețină și tradiționalele formații de țigani lăutari” (Fragment din Sociologia proastei guvernări în România interbelică)
Bogdan Bucur este lector universitar la Departamentul de Sociologie al FaculÂtății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și AdmiÂnistrative (SNSPA București). Este autorul bestsellerului Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri (București, Editura RAO, 2017) și al volumului Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuții la analiza rețelelor sociaÂle istorice (București, Editura RAO, 2016). Ambele lucrări sunt multiplu premiate și citate.