Gazetarul Ion Cristoiu: Duminică n-a avut loc al doilea tur al prezidențialelor. A avut loc ceremonia de întronare

Redăm integral editorialul postat pe www.cristoiublog.ro

Duminică, 24 noiembrie 2019, a avut loc al doilea tur al prezidențialelor.

Așa cum am anunțat în două comentarii de pe cristoiublog.ro, De ce nu merg la vot: Amîndoi candidații sînt din lemn. El e scaun, iar Ea, taburet (17 noiembrie 2019), De ce nu merg la vot: Refuz să legitimez prin prezența mea farsa numită al doilea tur! (18 noiembrie 2019), dar și în emisiunile la care sînt invitat de obicei ca interlocutor al moderatorului – Gîndurile lui Cristoiu (Mediafax), România9, (TVR), Ediție specială, (Antena 3), Legile Puterii (Realitatea Plus) – n-am fost la vot.

Pentru prima oară de cînd am dreptul să votez (din 1966), duminică, 24 noiembrie 2019, n-am fost la vot.
Tot ceea ce s-a întîmplat duminică, 24 noiembrie 2019, m-au convins că am procedat corect:
Duminică, 24 noiembrie 2019, n-au avut loc al doilea tur al prezidențialelor.A avut loc Ceremonia de întronare a lui Klaus Iohannis, Mereu Întîiul.
Primul președinte monarh din Istoria României.

Alegerile prezidențiale au fost uriașă farsă, pregătită pas cu pas pînă la al doilea tur de Generalii din instituțiile de forță, pentru ca președintele în exercițiu și Stăpînul Sistemului să se poată făli în final c-a învins Ciuma Roșie, c-a pus capăt după 30 de ani de la căderea comunismului în Est, în fine, Comunismului în România, că duminică 24 noiembrie 2019 s-a încheiat perioada de tranziție.

Potrivit Constituției duminică 24 noiembrie 2019, a avut loc al doilea tur al alegerilor prezidențiale.
Au candidat Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă.
A cîștigat unul dintre cei doi: Klaus Iohannis.

Potrivit Propagandei, duminică, 24 noiembrie 2019, a avut loc o Revoluție.
Nu al doilea tur, ci o Revoluție.
Nici vorbă de victoria unui candidat asupra celuilalt.
E vorba de Victoria (cu v mare) a Sfîntului Gheorghe al Democrației, al Europenismului, al Orientării nord atlantice a României asupra Balaurului comunist, antieuropean, anti nord atlantic.

Potrivit Constituției, duminică, 24 noiembrie 2019, România a intrat în al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis.
Potrivit Propagandei, România a intrat oficial în Era Klaus Iohannis.
Era indiscutabil încă de la începutul anului 2019 că Klaus Iohannis va cîștiga un al doilea mandat.

O singură dată în Istoria postdecembristă s-a întîmplat ca un președinte în exercițiu să nu obțină un al doilea mandat. E cazul lui Ion Iliescu în 1996. De regulă, președintele în exercițiu pleacă la prezidențiale cu prima șansă. Klaus Iohannis nu avea cum să piardă prezidențialele din 2019. Printre argumente se numără și realitățile postdecembriste din ultimele decenii: în turul al doilea, candidatul Dreptei beneficiază de mult mai multe voturi decît cele obținute în turul întîi prin voturile primite de la candidații de Dreapta. În 2019, se putea paria liniștit pe realegerea lui Klaus Iohannis și prin faptul că PSD se afla la guvernare. Românii n-ar fi dat toată puterea unui singur partid, mai ales că respectivul era PSD.

Klaus Iohannis n-a vrut însă să cîștige pur și simplu.
Pentru credința care-l bîntuie că e un Nemuritor, un Zeus deasupra pămîntenilor, un Infailibil, a cîștiga alegerile era prea puțin. Era chiar jignitor.
Cum adică Marele Klaus Iohannis doar să cîștige alegerile?
E o întrebare pe care și-o punea și Nicolae Ceaușescu înaintea Congreselor PCR.
Potrivit Statutului, Congresele alegeau un secretar general al PCR.
Firește, Nicolae Ceaușescu era singurul candidat.
Doar a fi reales pur și simplu era de neconceput pentru Marele Cîrmaci.
Era de neconceput și doar să fie reales cu unanimitate de voturi.

Și atunci se punea în mișcare o enormă mașinărie prin care Congresele se transformau din simple momente ținînd de Statut în momente Revoluționare, ținînd de Istorie.
Nu mai erau pur și simplu Congrese în care secretarul general era reales prin votul delegaților la Congres.
Erau sărbători ale Poporului român.

La un moment dat realegerea nu mai ajungea pentru nevoia de Cult al personalității lui Nicolae Ceaușescu.
Și atunci s-a născocit realegerea lui Nicolae Ceaușescu de către toate organizațiile de partid de la bază pînă la județ.
Se înțelege că la fel ca și la Congres, nu era vorba de un vot.
Era vorba de un moment de glorificare a lui Nicolae Ceaușescu.
Un lucru asemănător s-a petrecut și cu alegerile prezidențiale. Din 2019.

A le prezenta doar ca o bătălie între mai mulți candidați în turul întîi și între doar doi candidați în turul al doilea era prea puțin pentru părerea lui Klaus Iohannis despre El Însuși:
El e El, Deschizătorul de Eră, Nemuritorul, Absolutul, Zeus din Dealul Cotroceni.
Pentru aceasta alegerile trebuiau să capete aspectul public de război al lui Klaus Iohannis cu Hidra Roșie întruchipată de PSD.
Iar victoria din al doilea tur trebuia să apară drept o Revoluție.

Se înțelege că pentru a face din alegerile prezidențiale ceva asemănător Marșului Cel Lung al lui Mao, în al doilea tur trebuia să intre candidatul PSD. Și nu orice candidat, ci Viorica Dăncilă. De ce candidatul PSD? Să ne imaginăm că Liviu Dragnea nu era arestat. Potrivit înțelegerii, PSD avea un candidat comun cu ALDE. Ar fi venit în coaliție și Pro România. Cum mai sărbătorea Klaus Iohannis victoria asupra PSD? Cum se mai făcea caz de sfîrșitul comunismului în România? Sau dacă PSD, ALDE și ProRomânia ar fi avut drept candidat pe Mircea Diaconu? Dacă ar fi intrat în al doilea tur Dan Barna, n-am nici o îndoială că era învins de Klaus Iohannis. Între doi reprezentanți ai Dreptei, alegătorii optau pentru președintele în exercițiu. Da, dar intrarea lui Dan Barna în turul al doilea l-ar fi lipsit pe Klaus Iohannis de postura de Biruitor al Ciumei Roșii.

Evident, eșecul PSD ar fi fost un dezastru pentru partid. Ar fi fost chiar o Revoluție neintrarea candidatului PSD în turul al doilea. Da, dar această Revoluție ar fi trebuit împărțită de Klaus Iohannis cu Dan Barna. Or Klaus Iohannis a vrut ca doar el să aibă parte de Triumful asupra Comunismului. Și dacă Dan Barna era învins la un scor uriaș, tot n-ar fi fost pe placul lui Klaus Iohannis. Cu ce să se fudulească duminică seara? Cu învingerea la scor a unui candidat de Dreapta?

Pentru a face din victoria în turul al doilea un moment istoric, Klaus Iohannis avea nevoie de un scor zdrobitor.
Acest scor nu putea fi obținut dacă drept candidat al PSD era altcineva decît Viorica Dăncilă.
Un alt candidat ar fi fost învins, desigur, dar nu la scorul uriaș de care avea nevoie Cultul personalității lui Klaus Iohannis.
Toate datele arată că altfel ar fi stat lucrurile dacă ar fi candidat Gabriela Firea.

Știu din surse că președintele în exercițiu se temea de înscrierea în cursă a Gabrielei Firea.
Judecînd retrospectiv, ne dăm seama că pentru aceasta – pentru intrarea în turul al doilea a candidatului PSD și a oricărui candidat, ci a candidatului Viorica Dăncilă – s-au pus la cale mai multe Operațiuni cu semnificații strategice.

Reamintim cîteva dintre ele:
– Condamnarea lui Liviu Dragnea.
– Refuzul Vioricăi Dăncilă de a demisiona din funcția de premier după dezastrul din 26 mai 2019.
– Păstrarea Coaliției PSD-ALDE înaintea Moțiunii de cenzură din iunie 2019. Dacă trecea atunci Moțiunea de cenzură, intrat în Opoziție din iunie, PSD avea mari șanse să crească electoral pînă la alegerile prezidențiale.
– Alegerea Vioricăi Dăncilă ca președinte al PSD.
– Desemnarea Vioricăi Dăncilă drept candidat la prezidențiale și nu a lui Călin Popescu Tăriceanu sau Mircea Diaconu.
– Ruperea Coaliției de guvernare în apropierea momentului de debut al campaniei.
– Căderea Guvernului Dăncilă și investirea Guvernului Orban. S-a urmărit prin aceasta abaterea atenției de la campania electorală, dar și tuflirea primarilor și baronilor locali PSD în sprijinirea Vioricăi Dăncilă.
– Scoaterea din cursă a lui Dan Barna prin Diversiunea de duminică, 10 noiembrie 2019, ora 18: luarea cu asalt în satele patriei a urnelor de către PSD-iști și pensionari.
– Parazitarea perioadei dintre cele două tururi cu Dezbaterea despre dezbatere.
– Aranjarea parodiei de dezbatere a candidatului Klaus Iohannis cu „Jurnaliștii Mei”

De observat că Generalii au avut drept misiune și crearea unor diversiuni pentru evitarea oricărei discuții publice despre candidatul Klaus Iohannis, după modelul din 2014.
Efortul depus de Sistemul instituțiilor de forță pentru realizarea Obiectivului – Transformarea alegerilor prezidențiale într-o campanie de Cult al Personalității- se vede din numărul însemnat de ofițeri acoperiți deconspirați de Servicii pentru realizarea diferitelor Diversiuni.

Se înșeală cine crede că duminică, 24 noiembrie 2019, au luat sfîrșit Diversiunile.

Vor urma alte și alte Diversiuni pentru:
– Sugrumarea USR, singurul partid care ar putea face Opoziție eficientă la PNL.
– Întărirea parlamentară a PNL prin fuziunea cu PMP și trecerea parlamentarilor ALDE la partidul condus de Ludovic Orban.
– Alegeri anticipate în martie 2020.