Ediție specială „Marius Tucă Show”. Generalul Constantin Lucescu, despre procesul Ceaușeștilor: Nu a existat niciun fel de dosar. Nu am știut nici eu, nici procurorul

Prezentăm principalele declarații ale gen (r) Constantin Lucescu în emisiunea Marius Tucă Show:

„România, normal, ar fi fost excepțională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puțin mai multă lumină, dacă se găseau alimente mai multe, mai multă căldură și medicamente pentru bolnavi, dar cel mai greu a fost de suportat lipsa de toleranță în a cunoaște și ce se întâmplă în alte țări”.

„Cât privește soții Ceaușescu, n-am avut niciun fel de delegație. Iar când am ajuns la Târgoviște, nu exista niciun fel de dosar. N-am știut, cum n-a știut nici procurorul. N-am știut nici eu, nici completul de judecată. (…) Ne-a dus domnul general Stănculescu, ne-a condus până acolo și am intrat înăuntru în sală. N-am aflat niciunul dintre noi decât la Târgoviște”.

„N-a fost un proces, a fost o execuție politică. O execuție politică pe care am regretat-o, dar n-aveam ce face. (…) Atunci am încropit un dosar. Cert este că Gelu Voican, profesorul Măgureanu mai puțin, și Stănculescu, Stănculescu în timp ce noi făceam… aranja locul execuției și ne-am dat seama despre ce este vorba. A venit și a spus că e ordin…”

„Gelu Voican a omis să ne arate hârtia, decizia de CFSN sau ce era pe atunci semnată de Iliescu. Dacă ne-ar fi spus adevărul, pe hârtie scria următorul lucru: „a fi judecați în raport de normele penale în vigoare”. Vă rog să mă credeți că n-aveam niciun fel de competență, în afară de faptul că nu eram ales. Nu era dosar, nu era făcut niciun act”.

„N-aș vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec. La pronunțarea soluției n-am putut să asist. Am plecat. Și am plecat cu riscul de a încălca ordinul generalului Stănculescu care stabilise cu căpitanul Boieru că cine iese și nu se supune să fie împușcat direct”.

„Am spus că s-au făcut multe erori în condamnările la moarte, că vom regreta și ar fi bine să-l condamnăm să trăiască în condițiile pe care ni le-a creat el. În momentul ăla, Gelu Voican i-a făcut semn lui Popa Gică să termin, s-a uitat și Stănculescu, Popa Gică mi-a spus „vă rog să sintetizați, să terminați mai repede”, mi-am dat seama că era un proces contra cronometru”.

„Au existat (teroriști), numai că-i plăteau alții. Încă nu s-a descoperit unul. Eu în justiția militară care eram competent să fiu sesizat cu un astfel de dosar… Nu am fost. Am fost sesizat, dar nu cu teroriști. Cu soldați români care au murit de pomană. Niciun terorist nu mi-a dat procuratura militară”.

„Opinia celor din Comitetul Central era să-l nu-l supere pe tovarășul. I se raportau minciuni. Ea (n.r. Elena Ceaușescu) știa absolut tot. Și gândiți-vă la instalația de ascultare de la Institutul de chimie unde ea lucra, avea birou. Pe acolo se distra ascultând tot ce fac cei din Comitetul Central”.

„El (n.r Nicolae Ceaușescu) se credea probabil, într-adevăr, un geniu. Iar la proces am spus și o repet, am spus după proces, eu am avut impresia că el se vedea în rolul lui Gheorghiu Dej în procesul de la Craiova, când din acuzat a devenit acuzator. El nu a vrut să creadă niciun moment că va ajunge la acest lucru”.

„Și ca să vă demonstrez câtă ură era, vă rog să vă verificați cu căpitanul Boieru, colonelul Boieru de astăzi, în momentul în care s-a început, s-a ordonat tragerea, lui Boieru i-a trecut un cartuș pe lângă ureche. În starea aia, nu știu, a fost ceva groaznic, niște oameni normali care să se bucure de moarte”.

„Să vă dau un exemplu, domnule Tucă, la un moment dat podul de la Severin este oprit din activitate și curățate toate prostiile alea de la căderea Dunării de merge mai departe și pentru producerea energiei electrice. 80 de morți au fost găsiți care erau nemâncați încă de pește. Că încercau să fugă, cum încercau să fugă, să se salveze, luau câte o butelie de oxigen, o țineau în brațe și nu reușeau. Poate unii dintre ei erau împușcați”

„Din plin aș fi început cu achitarea. Onorată instanță, distins complet de judecată, vă rog să observați eroarea în care vă aflați, vă rog să observați că nu ați fost bine sesizați pentru că nu aveți actele de sesizare, mai târziu le-aș fi spus hotărârea a primit numărul 1 din 90, așa cu un an mai târziu, cu 1 din 90 ca și când atunci…Vă rog să retrimiteți cauza la parchet pentru a se organiza exact dispoziția președintelui Iliescu de a fi judecați în raport de normele de drept în vigoare, altele nu erau”.

Redăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o nouă emisiune Marius Tucă Show la Smart TV. O ediție specială aș putea să spun, invitat domnul Constantin Lucescu. Să trăiți domnule general!

Constantin Lucescu: Bună seara dumneavoastră și telespectatorilor.

Marius Tucă: Ar fi cel mai indicat vă salut din partea mea. Pentru cei care nu vă știu pentru că între timp au trecut 30 de ani de la Revoluție, ați fost avocatul soților Ceaușescu în celebrul proces de la Târgoviște. Câși ani aveați domnule general în momentul în care avea loc procesul?

România, normal, ar fi fost excepțională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puțin mai multă lumină…

Constantin Lucescu: 51.

Marius Tucă: 51 de ani. Deci erați foarte tânăr. Bine, n-aș putea spune că acum nu arătați bine la optzeci și ceva de ani. Cum a fost pentru dumneavoastră, cum era România la 51 de ani?

Constantin Lucescu: România, normal, ar fi fost excepțională dacă dreptul la egoul omului ar fi fost respectat. Dacă se dădea puțin mai multă lumină, dacă se găseau alimente mai multe, mai multă căldură și medicamente pentru bolnavi, dar cel mai greu a fost de suportat lipsa de toleranță în a cunoaște și ce se întâmplă în alte țări. În vest, în America, oriunde. Or lucrul ăsta te făcea să fabulezi niște perfecțiuni la care nu puteai să ajungi.

Marius Tucă: Inimaginabile. Ieșiserăți înainte de 89 din România?

Constantin Lucescu: Nu, că trebuia să stau cinci ani pe bară dacă ieșeam o dată.

Marius Tucă: Da? Ce făceați în momentul în care ați fost chemat?

Constantin Lucescu: Eram avocat și apropo de ieșire, la un moment dat am vrut să plec în Bulgaria.

Marius Tucă: Occident curat.

Constantin Lucescu: Și la Giurgiu am fost dat jos din autobuz.

Marius Tucă: De ce?

Constantin Lucescu: Nu mi s-a spus nimic, adică nu sunteți pe lista noastră.

Marius Tucă: În ce an?

Constantin Lucescu: Șaptezeci și ceva.

Marius Tucă: În anii 70, nici atunci.

Constantin Lucescu: Da. În anii de înflorire pentru că în…

Marius Tucă: Deci erați avocat în Baroul București…

Constantin Lucescu: Baroul București sector 6.

Marius Tucă: Avuseserăți până atunci cazuri celebre de apărat ca avocat?

Constantin Lucescu: Am luat penale mai multe și mă bucură că am participat într-o încercare de atentat la TAROM, doi tineri au vrut să ia avionul, cursa de Timișoara și să fugă din țară.

Marius Tucă: Doi tineri pasageri?

Constantin Lucescu: Copii. Da. 18-19 ani.

Marius Tucă: Și ați fost avocatul lor? Nu știam despre asta.

Constantin Lucescu: Am fost avocatul unuia de la Galați. Lupta mare a fost să-l salvez, să iasă cu viață. Pentru că o deturnare de avion…

Marius Tucă: Putea să însemne o condamnare la moarte.

Constantin Lucescu: Exact. De fapt a și fost împușcat în avion și l-au salvat medicii, a făcut pușcărie și pe urmă iertat, când nu i-a mai convenit lui Ceaușescu a fost un moment în care a vrut să dispară orice fel de infracțiune care era împotriva Statului și a partidului.

Marius Tucă: Și a fost eliberat?

Constantin Lucescu: Și a fost eliberat.

Marius Tucă: Cu celălalt?

Constantin Lucescu: La fel, cu celălalt.

Marius Tucă: Câți ani au făcut de închisoare?

Constantin Lucescu: Peste zece ani.

Marius Tucă: Peste zece ani au făcut. Păi când s-a întâmplat deturnarea? În anii șaptezeci?

Constantin Lucescu: În anii șaptezeci. Cred că șaptezeci și doi mai sigur. Durerea mamei a fost înspăimântătoare pentru că copilul avea și deficiențe psihomotorii și de gândire și pur și simplu avocatul de atunci care l-a apărat în primă fază a uitat să depună actele care îl făceau iresponsabil. Și atunci la suprem n-a mai putut obține decât reducerea pedepsei ca să nu fie cu condamnare la moarte sau…

Cât privește soții Ceaușescu, n-am avut niciun fel de delegație. Iar când am ajuns la Târgoviște, nu exista niciun fel de dosar

Marius Tucă: Am înțeles. Cum ați ajuns dumneavoastră, avocatul Constantin Lucescu, avocatul soților Ceaușescu pe data de 25 decembrie 1989, în celebrul proces de la Târgoviște.

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, hai să stabilim niște parametri pe care putem discuta. E adevărat că am fost la proces și că la proces am avut calitatea de avocat, nu mi-am pierdut-o. Cât privește soții Ceaușescu, n-am avut niciun fel de delegație. Iar când am ajuns la Târgoviște, nu exista niciun fel de dosar.

Marius Tucă: Dar știați când plecați, când ați ajuns…

Constantin Lucescu: N-am știut, cum n-a știut nici procurorul. N-am știut nici eu nici completul de judecată. Am fost luați de pe Plevnei, duși la ministerul, mai sus de Ministerul Apărării Naționale la baza sportivă și pe terenurile de antrenament au venit elicopterele. Ne-a dus domnul general Stănculescu, ne-a condus până acolo și am intrat înăuntru în sală.

Marius Tucă: Deci pentru dumneavoastră era o zi oarecare ziua de 25 decembrie până când ați fost luat și dus cu elicopterul la Târgoviște.

Constantin Lucescu: N-am fost luat. S-a cerut. S-a cerut și pentru că era mizerabila bătaie pe conducere cu CFSN-ul, când mi-am văzut colegii care erau niște actori pe care plouase și îi transformase din oameni în orice altceva ca să ajungă și să … atunci m-am ridicat și am zis „mă duc eu”. Când s-a cerut în sala…

Marius Tucă: Dar în momentul în care ați spus că vă duceți dumneavoastră știați despre ce e vorba?

Constantin Lucescu: Nimic. Absolut nimic. N-am aflat niciunul dintre noi decât la Târgoviște.

Marius Tucă: Am înțeles. Ați ajuns la Târgoviște, ce s-a întâmplat acolo?

Constantin Lucescu: La Târgoviște? Mi-ați spus că e celebru, domnul Tucă, nu e celebru și nu mi-aș dori și n-aș dori nimănui o situație ca asta.

Marius Tucă: Am zis că celebrul proces de la Târgoviște.

Constantin Lucescu: Aici e altă precizare, n-a fost un proces, a fost o execuție politică. O execuție politică pe care am regretat-o, dar n-aveam ce face.

Marius Tucă: Ați regretat-o atunci sau mai târziu?

Constantin Lucescu: Foarte aproape.

Marius Tucă: Înainte sau după sinuciderea judecătorului Gică Popa?

Constantin Lucescu: Înainte. 1 sau 5 martie, atunci s-a sinucis…

Marius Tucă: În 1990. Deci înainte de…

Constantin Lucescu: Eram la Timișoara și am auzit și am venit toți și l-am condus pe Gică, Dumnezeul să-l odihnească. Care, după opinia mea, a fost împins pe sinucidere.

Marius Tucă: Cine l-ar fi împins?

Constantin Lucescu: Adineauri vă spuneam că aveam impresia despre colegii mei că s-au demachiat și îi vedeam pentru prima dată.

Marius Tucă: Cu adevărat cine sunt.

Constantin Lucescu: Exact atunci am văzut ce înseamnă când a început lupta politică pentru putere. Când pe uși ni se puneau cruci negre, când, mai târziu e adevărat, unul din ofițeri îmi transmite „vezi că și pentru tine se poate rupe roata”. „Măi, băiatule, de aici încolo să ai grijă să nu fac nici gripă că de la tine va (?), dacă știi lucrul ăsta, de la tine. El (trăiește?) judecătorul militar care m-a atenționat. Dumnezeu să-l ierte.

Marius Tucă: Bun. Ați ajuns la Târgoviște, ați văzut despre ce e vorba…

Constantin Lucescu: Am întrebat ce facem? Zice „păi îi judecăm pe Ceaușești”. Hai să începem cel puțin cu vizita medicală. L-a luat pe doctorul Vedeș, căpitan la momentul ăla, s-a dus Vedeș le-a luat tensiunea, le-a văzut starea de… aveau glicemie mai mare și trebuiau… medicamentele le-au venit. Zic, acum ne apucăm, pentru ce îl acuzăm?

Marius Tucă: Ați stat de vorbă cu familia Ceaușescu înainte de proces?

Constantin Lucescu: A refuzat, dar a făcut o greșeală. Trebuia să spună „eu nu i-am arestat”.

Marius Tucă: Putea să refuze avocatul din oficiu, dar nu a făcut acest lucru și atunci trebuia desemnat alt avocat din oficiu.

Constantin Lucescu: Exact, dar nu desemnat, că n-avea ce să-mi facă. Pur și simplu să-mi arăți dosarul. Și atunci am încropit un dosar. Cert este că Gelu Voican, profesorul Măgureanu mai puțin, și Stănculescu, Stănculescu în timp ce noi făceam… aranja locul execuției și ne-am dat seama despre ce este vorba. A venit și a spus că e ordin…

Marius Tucă: Să execute de fapt, dar nu v-au spus de la început asta.

Constantin Lucescu: Nu numai că nu ne-au spus, au omis. Gelu Voican a omis să ne arate hârtia, decizia de CFSN sau ce era pe atunci semnată de Iliescu. Dacă ne-ar fi spus adevărul, pe hârtie scria următorul lucru: „a fi judecați în raport de normele penale în vigoare”. Vă rog să mă credeți că n-aveam niciun fel de competență, în afară de faptul că nu eram ales. Nu era dosar, nu era făcut niciun act. După proces, mult timp, fiind vorba de procesul Iliescu tot ne-au scormonit. Domnule, Iliescu, cu toate că Gelu Voican un tip cu vederi mai bune sau mai rele, dar un tip care și-a recunoscut faptele, a recunoscut „da, domnule”, ca și…

Marius Tucă: Că a hotărât să fie executați soții Ceaușescu. Și singurul care s-a opus a fost Ion Iliescu.

Constantin Lucescu: Iliescu și totuși el apărea. Până în momentul în care sunt chemat la Camera Deputaților cred, erau încă în fostul Comitet Central, și un domn căpitan în rezervă…

Marius Tucă: Parcă era Senatul acolo.

Constantin Lucescu: Da. Și îmi arată o hârtie, și zic „nu e asta hârtia reală”. „Păi de unde știi?”

Marius Tucă: Am văzut atunci.

Constantin Lucescu: Zic, „domnul căpitan, dumneavoastră ați omis un lucru, avem un stil de îndosariere care nu s-a schimbat nici astăzi și pe xero-copii se vedeau categoric două și nu trei.

Marius Tucă: A început procesul, da? Hai să vedem câteva imagini de la procesul de atunci, colegii mei au pregătit un…

Constantin Lucescu: Aș vrea să respectați o rugăminte. Să dați partea finală, e bâlbâită, a pledoariei mele.

Marius Tucă: O citez pentru că o am eu aici.

Constantin Lucescu: Pot să vă redau și acum dacă nu… memoria mă mai ajută.

Marius Tucă: Imediat după ce dăm filmulețul, ne uităm și după aceea o să vă rog pe dumneavoastră să redați acum după treizeci de ani ceea ce ați spus atunci. Vă rog filmulețul.

Fragment din înregistrarea procesului soților Ceaușescu. Sursă video: revolution.ro.

„ Nicolae CEAUȘESCU: Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare Națională.

JUDECĂTORUL: Marea Adunare Națională s-a desființat. Noul organ al puterii este altul.

Nicolae CEAUȘESCU: Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.

JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naționale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

Nicolae CEAUȘESCU: Citiți Constituția țării.

JUDECĂTORUL: Am citit-o, o cunoaștem și nu este cazul sa dai dumneata indicații să citim Constituția țării. O știm mai bine decît dumneata care n-ai respectat-o.

Nicolae CEAUȘESCU: Nu voi răspunde la nici o întrebare.

(…)

AVOCATUL TEODORESCU: În ce privește fapte prevăzute de 162 și anume aceea de subminare a puterii de stat, în probele care le-au fost culese și ni s-au pus și nouă la dispoziție, nu pot face nici un fel de obiecțiune, socotind că aceștia, într-adevăr, se fac vinovați de săvârșirea acestei fapte. În ce privește fapte prevăzute de 163 din Codul Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus la dispoziție de către acuzare și de care am luat cunoștiință, în deplină cunoștiință de cauză, ceea ce le spun dumnealor, vă rog să constatați și să luați act de declarație pe care o facem noi în calitate de apărători, că aceștia într-adevăr se fac vinovați și de săvârșirea acestei infracțiuni. În ce privește infracțiunea de subminare a economiei naționale, aceea prevăzuta de articolul 165 din Codul Penal și toate documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în citeva zile, de organul de urmărire penală, ca documente ce existau acestui moment, se fac vinovați aceștia și de săvârșirea acestei infracțiuni. În fine, ultima faptă în sarcină și care este și cea mai gravă, aceea de genocid, prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că și această faptă este săvârșită de aceștia. Rugămintea noastră, în calitate de apărători ai celor doi inculpați, soții Ceaușescu Nicolae și Elena, este aceea ca dumneavoastră să dați hotărârea, în numele legii, să nu apară ca un act de răzbunare a cuiva, ci să se înțeleagă că pentru acele fapte săvârșite, fiecare inculpat trebuie să-și primească pedeapsa, așa cum este prevăzută de lege. Vă mulțumesc.

JUDECĂTORUL GICĂ POPA: Ridicați-vă în picioare!

ELENA CEAUȘESCU: Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni …

JUDECĂTORUL: Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii, pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 Cod Penal și subminarea economiei naționale prevăzuta de art 165, aliniatul 2 Cod Penal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 decembrie 1989.

AVOCATUL TEODORESCU: Vă rog să-mi îngăduiți să mai iau o dată legătură cu inculpații.

CEAUȘESCU: Nu recunosc nici un tribunal.

AVOCATUL TEODORESCU: Nerecunoscând tribunalul nu exercită nici o cale de atac. Vă rog să constatați că hotărârea e definitivă în condițiile acestea.

CEAUȘESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuște pe oricine!

Tribunalul se retrage.

CEAUȘESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toți trădătorii, oricâți vor fi… Va trăi România și poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUȘESCU: „Mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât sa fii sclav încă pe vechiul pământ” … Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

ELENA CEAUȘESCU: Și i-am avut lângă noi.

CEAUȘESCU: Da.

ELENA CEAUȘESCU: Da, așa se întâmplă, trădările vin de lângă tine.

CEAUȘESCU: Nu e voie, nu e voie! Nu ne legați!

ELENA CEAUȘESCU: Nu sunt de acord! Împreună am luptat, să murim împreună. Dacă vreți să ne omorâți, ne omorâți pe amândoi, împreună, nelegați. Nu dragă.. împreună, mergem împreună, legea așa spune. Ne dă dreptul să fim împreună. Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit, nu puneți mâna pe noi, nu ne legați, nu ne jigniți, nu ne legați, nu e voie să ne legați! Vă e frică de popor. Nu ne rupeți mâinile mă copii. E rușine! V-am crescut ca o mamă, dați-mi drumul la mâini, îmi rupeți mâna, dați-mi drumul, aoleo, măi băiatule, mă!

UN MILITAR: Jumătate din colegii noștri sunt morți din cauza dumneavoastră. Ai noștri, colegii, frații noștri!

CEAUȘESCU: Nu! Nu! Vă minte.

MILITARII: Nu ne minte.

ELENA CEAUȘESCU: Ăia sunt ai Securității, nu sunt ai noștri. Noi suntem aicea așa, mai avem noi puterea? Voi o aveți! Întrebați-i pe cei care au puterea! „

N-aș vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec

Marius Tucă: Da, în continuare și după 30 de ani imaginile sunt dramatice și am făcut multe emisiuni despre ce s-a întâmplat în decembrie atunci, în 89, inclusiv emisiuni despre execuția soților Ceaușescu. Cum priviți acum la 30 de ani de la acele evenimente care au marcat istoria României tot ceea ce s-a întâmplat?

Constantin Lucescu: N-aș vrea să mă repet, dar în afară de crimă politică nu pot să o judec. Ca să judeci șeful de stat și soția lui pentru dezastrul adus țării, vă rog să mă credeți că mai târziu am stat și ne-am mirat, eram singura țară în Europa care nu avea un ban datorie pentru că s-a plătit datoria externă. Eram singura țară din lagărul socialist care eram pe cale de a produce bomba atomică. La Turnul Severin se mai vindeau ani în urmă apă tare.

Marius Tucă: E adevărat domnule general, dar în același timp în România nu se mai putea trăi.

Constantin Lucescu: Știu. Dar al treilea lucru care a deranjat foarte mult a fost participarea la înființarea unei bănci internaționale, la paritate cu Fondul Monetar Internațional. Toate astea n-au fost create de Ceaușesc sau prin munca lui Ceaușescu, să ne înțelegem bine, prin efortul și sudoarea poporului român. Prin ingeniozitatea inginerilor români, prin umanitatea medicilor care salvau bolnavii cu mijloace minime, prin lipsa și temerea că orice am spune ne este înregistrat și putem fi trimiși în judecată, nu pentru că sunt politice, ci pentru tulburarea liniștii publice pentru că nimeni nu voia să creadă, să știe că la noi sunt și opozanți reali.

Marius Tucă: E adevărat. Dumneavoastră gândiți toate astea acum când au trecut 30 de ani…

Constantin Lucescu: Atuncea nu…

Marius Tucă: Și din perspectiva anilor care s-au scurs, ce a însemnat democrația românească în toți acești 30 de ani. Dar spuneți-mi ce simțeați și ce gândeați atunci? Pentru că ați fost unul dintre martorii cei mai importanți.

Constantin Lucescu: Eu v-am rugat să vă uitați la un moment dat în timpul filmului. La pronunțarea soluției n-am putut să asist. Am plecat.

Marius Tucă: Ați plecat din sală.

Constantin Lucescu: Am plecat. Și am plecat cu riscul de a încălca ordinul generalului Stănculescu care stabilise cu căpitanul Boieru că cine iese și nu se supune să fie împușcat direct.

Marius Tucă: Să fie executat, da.

Constantin Lucescu: Și atunci, vorbind cu doctorul, mai cu seamă că am fost… cu el stăteam și l-am rugat că ne trebuie o hârtie care să constate decesul. E o oribilitate care e greu de descris în cuvinte. Este modul în care te culci și te scoli tresărind. Ce-am făcut? La plecare, am avut doi înaintea… eram cu Popa Gică la plecare și la sosirea pe baza sportivă seara. Și aud pe profesorul Măgureanu, era cu Gelu Voican, „om fi făcut bine, n-om fi făcut bine” și răspunsul lui Gelu Voican, sec, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat „dacă am făcut prost, ăștia de la justiție sunt de vină”. Având în buzunar hârtia semnată de președintele Iliescu.

Marius Tucă: Și aranjând locul execuției înainte de începerea procesului practic.

Constantin Lucescu: În mod cert, împreună cu căpitanul Boieru.

Marius Tucă: Bun, deci ați avut o stare care nu era tocmai bună. Pe de o parte, trebuie să spunem asta, dumneavoastră în momentul în care ați luat cuvântul acolo, cuvântul apărării, discursul a fost…

Constantin Lucescu: De atac.

Marius Tucă: De acuzat, ca și când erați procurorul.

Constantin Lucescu: Mai rău decât procurorul.

Marius Tucă: Da, am aici tot ce ați spus în momentul acela. Pe de altă parte cred că sunteți singurul care v-ați opus de acolo execuției soților Ceaușescu.

Constantin Lucescu: De asta v-am rugat să dați ultima parte și atunci mi s-a tăiat cuvântul. Am spus că s-au făcut multe erori în condamnările la moarte, că vom regreta și ar fi bine să-l condamnăm să trăiască în condițiile pe care ni le-a creat el. În momentul ăla, Gelu Voican i-a făcut semn lui Popa Gică să termin, s-a uitat și Stănculescu, Popa Gică mi-a spus „vă rog să sintetizați, să terminați mai repede”, mi-am dat seama că…

Marius Tucă: Era un proces contra cronometru.

Constantin Lucescu: Exact.

Marius Tucă: Pentru că la capătul acestui proces era aranjată, discutată soluția și execuția soților Ceaușescu.

Constantin Lucescu: Exact. Acum problema se pune, domnule Tucă, de ce a trebuit să fie omorâți?

Marius Tucă: Bună întrebare. Dați-mi voie să vă spun răspunsul pe care l-au dat în momentul în care i-am întrebat pe cei care au hotărât asta de nenumărate ori și anume că în continuare în București se trăgea împotriva populației, că existau teroriști, știți bine că s-a vorbit atâta timp despre teroriști și pentru că numai executând familia Ceaușescu vor înceta toate aceste crime.

Constantin Lucescu: Acuma, cei care au spus așa, au căutat să găsească o motivare pentru morții din București. Dar dacă stau să fac o analiză, păi pe de-o parte spune că i-am omorât pentru că nu se mai putea trăi sub ei, iar pe de altă parte ni se spune „domnule, aveau atâția că uite ce revoluție și i-am omorât”. Nu-i adevărat. Nu soții Ceaușescu, Ceaușescu. Ceaușescu a greșit cu cele trei lucruri pe care vi le-am spus. Ceaușescu a ieșit din tiparele socialismului vizat de Gorbaciov. A ieșit de sub tutela lui. Gorbaciov îi spune că până în decembrie, când îi propune o altă întâlnire, nu știu dacă o să mai fie.

Marius Tucă: Avusese loc în noiembrie 89.

Constantin Lucescu: Exact. Și îi spune „nu știu dacă vei mai fi”.

Marius Tucă: Vei mai prinde.

Constantin Lucescu: Dar nu se referea la moarte, se referea la funcție.

Marius Tucă: Că o să piardă funcția.

Constantin Lucescu: Exact. Or toate lucrurile astea trebuie îmbrăcate…

Marius Tucă: Deci dumneavoastră din perspectiva de acum, văzând tot ceea ce s-a întâmplat atunci și în toți acești ani spuneți că a fost clar o lovitură de stat. Militară, cu ajutor de afară, dinăuntru, cum vedeți? Pentru că și dumneavoastră ați fost general multă vreme după 89.

Din inimă aș vrea să știu o realitate, cine a dat ordinul deschiderii granițelor? Nimeni nu spune nimic

Constantin Lucescu: Domnul Tucă, fiind judecător n-am dreptul să mă refer decât la acte și fapte. Acte nu am, dar fapte am. O întâlnire a marilor puteri, la Malta, când se dă semnalul de pornire. Mai am un element, Rusia ne avertizează pe 14 decembrie că urmează o lovitură de stat, își cam trădează partenerul american și atunci din Iași, 14 decembrie, se mută dincolo, Timișoara, să nu-i spun numele, că nu mă interesează numele acestui preot care s-a ridicat pe oseminte și pe morți, Dumnezeu să-l ierte…

Marius Tucă: Și pe ăsta.

Constantin Lucescu: Atunci au fost… În Ungaria aveam lagărul foarte aproape de români care fugeau și ținuți acolo. Din inimă aș vrea să știu o realitate, cine a dat ordinul deschiderii granițelor? Nimeni nu spune nimic.

Marius Tucă: E o întrebare asta. Spuneți-mi, deci credeți că în momentul în care s-au deschis granițele au intrat foarte mulți participanți la revoluție, să spunem.

Constantin Lucescu: O să vă dau o relație, n-o să o găsiți în altă parte. La un moment dat eram la Ministerul Apărării Naționale, eram consilierul…

Marius Tucă: Când se întâmpla asta?

Constantin Lucescu: Până în 75. Consilierul șefului Statului Major General, domnul general… iertați-mă…

Marius Tucă: Nu e nicio problemă, vă aduceți aminte…

Constantin Lucescu: Și este trimis un cetățean la mine. „Ce este, cine sunteți? Domnule, eu am fost șoferul ambasadorului maghiar. Și, foarte bine. Vrei pensie, de unde să vă dăm noi pensie?”.

Marius Tucă: Deci era în anii șaptezeci și ceva?

Constantin Lucescu: 75, până în 76. Degeratu, domnul general Degeratu. Zic, „domnule, i-a niște hârtie și scrie. Păi vreau să vă spun ce vreau să spun. Mă interesează să semnezi ce-mi spui, nu să te oblig. Zice, păi eu am creat uniformele militare făcute în Serbia și le-am dus la Timișoara.”

Marius Tucă: În șaptezeci se întâmplă asta? Și vă spunea șoferul… mai trăiește șoferul ambasadorului maghiar?

Constantin Lucescu: Eu am dat hârtia domnului general Degeratu.

Marius Tucă: Era generalul Degeratu atunci. Păi a fost până în… până în ce an a fost?

Constantin Lucescu: Oh, până la venirea lui Iliescu a doua oară.

Marius Tucă: Haideți să ne întoarcem la proces, sunt multe de discutat. Spuneți-mi, din punct de vedere uman, tot ceea ce s-a întâmplat acolo totuși era revoluție, stăteați față în față cu Elena și Nicolae Ceaușescu, cei care au dominat România în ultimii aproape 30 de ani. A fost ușor pentru un avocat relativ tânăr pentru dumneavoastră tot ceea ce s-a întâmplat acolo din punct de vedere uman vă întreb? Cum s-a întâmplat? Plus că era cred că prima dată când asistați la o execuție în direct, da?

Constantin Lucescu: Puteam să asist dar m-am ferit. Am avut colegi care se duceau. N-am suportat ideea morții și nu o s-o suport niciodată. Domnul Tucă, să fii în fața unei morți premeditate, ca o piesă de teatru prost regizată, graba. Dacă voiai soluția asta politică îl lăsai în stradă și era linșat.

Marius Tucă: Dar cu toate astea v-ați opus ideii de a fi împușcat de a fi asasinat, executat.

Constantin Lucescu: Asta în ultima parte. În prima parte…

Marius Tucă: Păi în prima parte dați-mi voie să citez ceva din pledoaria dumneavoastră…

Constantin Lucescu: Am fost mai rău decât procurorul.

Marius Tucă: Păi asta vreau să spun.

Constantin Lucescu: Aveți dreptate și nu… vă rog să mă controlați că în anii 69 când eu am terminat facultatea era o altă teorie sovietică. Cum afli adevărul? Și îl acuzi pe nedrept pe om? Pentru că trebuie să explodeze să spună domnule nu mai spune minciuni, opune-te. Cu privire de cum suporți, n-aș dori nimănui să stea cu o țeavă de pistol la cap și cu privirea lui Ceaușeasca, nu știu, am avut impresia că e o viperă care te pătrunde și veninul te omoară.

Continuarea în pagina -2-